Un om frumos, un suflet curat, o minte armonioasă, un carecter fără pată, iată rostul umblărilor noastre în lumea aceasta complexă. Ne naștem puri, ne mânjim mai întâi fără voie, apoi alegem să rămânem murdari sau ne luptăm să trăim cu onoare. Între primul contact cu aerul planetei albastre și vaietul cel de pe urmă se scrie istoria nostră comună, dar totuși atât de diversă.
În fiecare an milioane de oameni vizitează impresionantele piramide egiptene, faimosul „uriaș” al Parisului (turnul Eiffel) alături de solemnele lui catedrale, frumoasa arhitectură a Londrei și alte inestimabile comori culturale răspândite pe tot cuprinsul planetei. Dar câți dintre noi, uimindu-ne de măreția lor, ne amintim că în spatele oricărui lucru frumos se află cel puțin un om cu viziune, talent și sacrificiu enorm? Câți am uitat sau mai știm că omul acesta a crescut în casa a doi părinți ca și noi sau poate un pic diferiți? Câți ne mai gândim la dascălii lui rămași în umbra elevului lor, mai târziu devenit cu renume? Deoarece abia s-a dat startul unui nou interval în care mii de copii așteaptă să devină oamenii de mâine, am dorit să scriu câteva rânduri pentru ei, pentru dragii lor părinți și pentru stimabilii și greu truditorii lor dascăli.
Mi se pare foarte dificil să dai sfaturi unui copil. Nu pentru că nu ai ce să îi spui, ci pentru că e greu să te întorci în timp pentru a vorbi potrivit cu simțămintele, gradul de înțelegere și capacitățile acestuia. Așa că, dragi copii și adolescenți nu mi-am propus să vă dau nici un sfat. Vreau doar ca din inimă să vă spun câteva lucruri. Am observat că astăzi este la modă să fii șmecher. Șmecher pe stradă, șmecher la școală și uneori șmecher chiar și acasă. Șmecheria pe stradă se vede din mers, din tonul vocii, din salutul rostit cu politețe sau lipsit de aceasta și poate nu în ultimul rând din vestimentația aleasă. Șmecheria acasă este de fapt tactica prin care ne manipulăm părinții pentru a ne atinge scopul chiar și atunci când folosim mijloace necinstite. Șmecheria la școală este cu atât mai urâtă cu cât are de-a face cu relația dintre elvi și educatorii lor. Cuvinte în plus, glume nepermise, gesturi murdare și atitudini vulgare. Dar vreau să vă spun ceva: șmecheria are de-a face cu respectul. Nu în primul rând cu respectul față de ceilalți, ci cu respectul de sine. Ori de câte ori te porți cuviincios cu cineva dovedești că te respecți pe tine. Și nu uitați că șmecherii sunt apreciați de șmecheri, dar oamenii mari sunt cinstiți de oameni mari. Țineți minte că istoria nu își irosește paginile cu lucruri mărunte. Rămân în istorie doar oamenii care au înțeles că nu au timp de irosit pe șmecherii mărunte. Dacă ești abia la început de drum, alege-ți modele înalte. Dacă ești la răscruce de gânduri și șmecheria ți se pare la modă, mai cântărește o dată. Dacă te-a prins deja în vraja ei, întoarce-te. Vei suferi puțin, dar efectele vor fi pe măsură.
Din lipsă de spațiu, părinților le scriu doar câteva rânduri. Viața este din ce în ce mai stresantă, banii mai puțini, condițiile mai grele. Toate acestea sunt resimțite cel mai greu de noi, cei care dorim să oferim tot ce este mai bun copiilor pe care îi iubim. Dar aici greșim adesea cel mai mult. Uităm că ei nu au nevoie doar de caiete și stilouri, de haine și încălțăminte, de mâncare și echipament sportiv. Nevoia de căpătâi e iubirea. Iar aceasta nu doar se rostește, ci se dovedește practic. Nu prin a cumpăra, a avea și a face, ci prin a fi. A fi lângă ei. Și acesta este lucrul cel mai greu astăzi. A fi lângă copilul tău înseamnă în primul rând prezența ta fizică, dar nu doar atât. Să fii lângă el când râde, cand plânge, când muncește, dar mai ales când greșește. A fi lângă ei, aceasta este responsabilitatea supremă. Și ar mai fi ceva. Nu uitați că un vecin poate fi schimbat, un coleg își găsește înlocuitor, un profesor poate fi suplinit, dar un părinte niciodată. Profesorii nu vor face pentru copiii noștri ceea ce era datoria noastră să facem, iar societatea nu ne poate prelua atribuțiile. Iar partea frumoasă este că prin ceea ce facem, noi nu influențăm doar un om. Influența noastră va fi răsfrântă prin el asupra altora în generația de astăzi și în cele de mâine.
Am privit întotdeauna cu uimire succesul diferiților oameni pe care i-am întâlnit. De la tâmplarul cel harnic ce reușește să te uimească prin finețea lucrului bine făcut, până la medicul ce intervine pe sofisticatul ochi sau complexul creier omenesc, totul mi s-a părut extraordinar. Dar să lucrezi cu mintea unui copil, să poți forma un nou om, să construiești viitorul lumii prin copiii ce îți sunt încredințați, mi se pare absolut de excepție. De aceea stimați educatori, învățători și profesori vreau să vă ofer o veste bună: nu trebuie să existe în nici o profesie oameni mai fericiți ca domniile voastre. Dumneavoastră nu construiți un gard, o casă, un computer sau o piramidă, dumneavoastră construiți oameni. Așa că deși lucrurile sunt în continuă schimbare, neajunsurile sunt mari, iar copiii sunt parcă fără nici un interes, nu uitați că unele rezultate se văd astăzi, dar nu acestea sunt cele mai importante. Important este ceea ce descoperă și păstrează istoria peste veacuri. Dacă noi citim cu mare bucurie astăzi „Moara cu noroc”, „Mara”, „Budulea Taichii” etc., este pentru că un grup de dascăli au descoperit și înmulțit ceea ce Bunul Dumnezeu a pus într-un copil pe nume Ioan Slavici. Cred însă că oamenii aceștia nu au dăinuit ca să poată vedea întreaga frumusețe a operei sale, casa memorială, un nume cu rezonanță. Îi face aceasta mai puțin importanți? Nicidecum. Gloria omului format, aduce glorie formatorilor lui chiar dacă, într-un anume sens, prea târziu pentru ei. Vă doresc așadar un spirit optimist, suficiente resurse afective și încrederea că rezultatele vin. Și nu uitați că unele rezultate vin azi, dar cele mai importante se conturează mai lent dar dăinuiesc peste veacuri.

Claudiu Gâșman
Pastor Biserica Adventistă de ziua a șaptea Pâncota

print