– D-le primar, în cadrul interviului de luna aceasta vă propun să discutăm despre omul Valentin Bot şi nu despre primarul Valentin Bot, pentru că este foarte important ca cetăţenii comunei Şiria să ştie cine este omul Valentin Bot.– În primul rând vreau să spun că mă consider un om norocos pentru că am avut noroc în viaţă şi o situaţie bună chiar şi când nu am fost primar şi cred că asta se datorează faptului că sunt născut într-o zi de sărbătoare, la Întâmpinarea Domnului, pe data de 2 februarie. Eu cred că în 99 % din cazuri cei care sunt născuţi într-o zi de sărbătoare sunt nişte oameni norocoşi. Este foarte adevărat nu poţi avea rezultate dacă nu munceşti pentru ele. Consider că am ajuns primar şi datorită faptului că am vrut să fac foarte multe lucruri bune pentru cei de lângă mine. De cele mai multe ori mi-am lăsat casa, familia şi am fost alături de cetăţeni chiar şi atunci când nu ajunsesem primar. Revenind la biografia mea, sunt născut în data de 2 februarie 1967 la Arad şi asta pentru că la acea vreme în Şiria nu exista încă casă de naşteri, dar eu sunt şirian, chiar dacă unii, puţini e drept, contestă acest lucru şi cred că prin tot ce voi face sau ce am făcut am realizat mai mult decât unii dintre cei care se consideră băştinaşi. Am făcut grădiniţa în Şiria, la Criminişte după cum se spune aici, la fel clasele elementare, I-IV. În anul 1981 am terminat clasa a VIII-a la Şiria, iar după aceea m-am înscris la Liceul Industrial nr. 2, secţia de mecanică fină. Acolo am desfăşurat activităţi culturale pe care le începusem în comună pentru că am fost în echipa de dansuri a liceului. Tot la acel liceu am votat pentru prima dată la vârsta de 18 ani, când eram în clasa a XII-a. În 1983 am dat examen de treaptă pentru a intra în clasa a XI-a tot la acelaşi liceu, la profilul mecanică fină, iar în 1985 am luat examenul de bacalaureat. Atunci era un alt sistem de învăţământ în care se dădea examen de admitere în clasa a IX-a, după terminarea clasei a VIII-a, apoi urma examenul de treaptă la terminarea clasei a X-a, iar cei care nu intrau la liceu urmau o şcoală profesională. Cei care intrau în treapta a doua făceau 12 clase, iar la terminare susţineau examenul de bacalaureat, deci într-o perioadă de 4 ani elevul trebuia să dea 3 examene majore.

„În armată ai putut învăţa multe lucruri şi te-ai putut forma ca şi om”

După absolvirea liceului şi promovarea bacalaureatului m-am angajat la Fabrica de Orologerie Industrială ca şi mecanic de mecanică fină şi optică. Acolo am lucrat aproximativ o lună de zile după care, în septembrie 1985, am fost recrutat în armată. Am făcut armata la Oradea la o unitate de tancuri. Pe atunci stagiul militar dura un an şi 4 luni, dar datorită faptului că preşedintele de atunci al statului a dat un decret prin care se reduceau sumele alocate armatei cu 5% s-a redus şi stagiul militar cu 5%, astfel că în 15 ianuarie 1987, deci înaintea împlinirii vârstei de 20 de ani eram cu stagiul militar satisfăcut. Ce s-a întâmplat atunci a fost un lucru bun pentru că în armată ai putut învăţa multe lucruri şi te-ai putut forma ca şi om. La o scurtă perioadă de timp după terminarea armatei, m-am reîntors la locul de muncă de la Orologerie, iar după 3 luni de zile am fost propus ca ajutor de maistru, ocupându-mă de aprovizionarea cu un produs important în cadrul fabricii ce se numea contor de impulsuri, un produs ce aducea mulţi bani întreprinderii. După ce am ajuns şef de produs am ajuns pe funcţia de maistru, aveam în subordine 30 de muncitori cu care lucram foarte mult chiar şi 12 ore, fie în tura de zi, fie în tura de noapte. În fiecare dimineaţă trebuia să raportez ceea ce se lucrase noaptea sau ziua anterioară pentru că, după cum am spus, prin acest produs fabrica câştiga foarte mulţi bani.

– Ce alte activităţi extraprofesionale aţi desfăşurat în acea perioadă?

– În cadrul fabricii am înfiinţat o formaţie de dansuri cu care am participat la diferite festivaluri, la mai multe ediţii ale “Cântării României”. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că sălile de cultură sau stadioanele erau pline pentru că atunci oamenii participau la activităţile culturale.

„Revoluţia m-a prins în mijlocul mulţimii”

– Unde v-a prins revoluţia?

– Revoluţia m-a prins în mijlocul mulţimii. Am fost unul dintre cei care am participat activ la revoluţia din 1989. Având 22 de ani eram unul dintre participanţii “vârstnici”, asta însemnând că au fost foarte mulţi tineri care au participat la acel eveniment. M-am întâlnit cu foşti colegi şi am observat că mulţi au ajuns oameni “mari” şi importanţi în societatea românească, chiar dacă în acel moment lucrau într-o întreprindere. Democraţia le-a dat posibilitatea să-şi dezvolte aptitudinile şi chiar am rămas plăcut impresionat să aflu câteva realizări ale foştilor mei colegi.

– Ca participant la revoluţie, aveţi carnet de revoluţionar?

– Nu am un astfel de carnet şi nici nu am avut intenţia de a umbla după aşa ceva. Atunci când am plecat, împreună cu oamenii din întreprinderea noastră, la revoluţie nu ne gândeam la aşa ceva. Înainte de a trece mai departe cu discuţia noastră aş vrea să relatez un alt moment important din viaţa mea, care a avut loc înainte de revoluţie şi anume faptul că în luna septembrie 1987 am cunoscut-o pe cea care avea să îmi devină soţie în luna august 1988. După doi ani, în 1990 s-a născut Denis Cristian şi deoarece atunci soţia după concediul post natal, la 3 luni de zile a trebuit să se întoarcă la serviciu, părinţii mei lucrau şi ei, mi s-a oferit oportunitatea schimbării locului de muncă. În septembrie 1990 am părăsit Orologeria şi am muncit ca profesor suplinitor la Clubul Copiilor şi Elevilor din Şiria unde am avut rezultate bune în activitatea culturală de care m-am ocupat. Am învăţat foarte mulţi copii să danseze şi am avut o formaţie de dansuri. În 1995, pe timpul când primar era dl. Meredeu s-a eliberat postul de director la Căminul Cultural Şiria, iar eu lucrând în acest domeniu, al activităţilor culturale, am dorit să-mi continui activitatea în postura de director al căminului cultural. Am avut foarte mult de lucru pentru că atunci căminul cultural era într-o stare jalnică – nu erau porţi, nu erau geamuri, uşile erau legată cu sârmă – într-un cuvânt: dezastru. După o anumită perioadă am reuşit punerea sa la punct, am cumpărat scaune, mese, veselă şi am reuşit să implicăm mai mulţi cetăţeni din comună în lucrări privind partea culturală.

„După revoluţie a existat acea libertate care îţi oferea şansa de a face ceea ce doreai”

Am avut apoi activităţi autofinanţate în cadrul căminului de genul nunţilor, botezurilor sau activităţilor de baruri. Totodată am reuşit să schimb şi mentalitatea oamenilor, astfel că în acea perioadă s-a reluat obiceiul serilor distractive. Am făcut activităţi cu şi pentru tineri. În toată acea perioadă am muncit foarte mult, nu doar în domeniul cultural, ci şi în agricultură pentru că în 1992 împreună cu familia am cumpărat un tractor. A fost primul tractor nou în comună în acea vreme şi m-am implicat mult, cu predilecţie, în legumicultură. După revoluţie a existat acea libertate care îţi oferea şansa de a face ceea ce doreai aşa că am investit în agricultură şi în utilajele agricole pentru că doream să creez nişte condiţii bune de viaţă pentru familia mea. În 1994 prin munca mea, mi-am cumpărat maşina proprie, fără ajutor din partea părinţilor, în 1995 am vândut tractorul şi mi-am cumpărat un camion cu care făceam diverse transporturi, totul în afara serviciului pe care-l aveam iar astfel, încet-încet, prin muncă, am reuşit să prosper în societatea comunei Şiria. Având tată pensionar dar care înainte fusese şofer, în 1997 am cumpărat încă un camion pentru că eu încă din 1992 am fost administrator de firmă, înainte ca persoană fizică apoi SRL aşa că munceam împreună pentru bunăstarea familiei. În anul 2000 am candidat pentru funcţia de consilier local din partea PD, pentru că în acea perioadă eram şi preşedintele organizaţiei de tineret a PD, şi am deţinut funcţia de consilier până în 2002 când această funcţie nu a mai fost compatibilă cu cea de director de cămin cultural. Mi-am dat demisia din consiliul local şi datorită faptului că îmi plăcea această postură de “animator” al vieţii culturale din comună, lucrând în paralel şi la firma al cărei administrator eram. În anul 2003 am vândut maşinile pe care le aveam şi am cumpărat o autobasculantă pe care am lucrat şi eu o perioadă, apoi am angajat un şofer. Spre finalul acelui an, văzând că lucrurile la nivelul comunei se mişcă mai încet sau chiar stagnaseră în unele domenii, am hotărât să candidez pentru funcţia de primar iar la baza acestei hotărâri a stat şi faptul că doream să mă implic mai mult în viaţa comunităţii, eram tânăr şi oamenii mă cunoşteau deja, lucrând în această comunitate din 1990. În 2004 am candidat la primărie şi am câştigat alegerile şi cred că nu am făcut o alegere greşită pentru că şi eu, ca şi cetăţean al comunei, chiar dacă nu aş fi primar, am satisfacţia că din 2004 comuna are o altă faţă, dezvoltându-se foarte mult. Ca şi cetăţean mă uit la alte localităţi din jurul Şiriei sau din judeţ care aveau posibilităţi dar nu s-au dezvoltat, de aceea cred că schimbarea din 2004 la nivelul Şiriei a fost o schimbare în bine.

„Relaţia între vecini trebuie să fie o relaţie umană”

– Din punctul de vedere al cetăţeanului Bot cât e importantă este relaţia d-voastră cu vecinii?

– Din punctul meu de vedere relaţia între vecini trebuie să fie o relaţie umană, o relaţie care se bazează pe sinceritate şi corectitudine, deoarece vecinul este mai aproape decât orice rudă, orice neam. În orice problemă pe care o ai, cu siguranţă la vecin te adresezi mai întâi şi el îţi oferă primul ajutorul, de aceea cred că este foarte importantă în viaţa unui individ sau a unei familii. Eu chiar am acest îndemn pentru locuitorii comunei noastre ca niciodată să nu se certe cu vecinii lor, ci fiecare să-şi vadă de problemele lui, de familia lui pentru că o cauză a posibilelor probleme între vecini este şi curiozitatea sau invidia unuia sau altuia.

– Vorbind despre relaţia umană ştiu că mergeţi la biserică şi că de mulţi ori aţi făcut şi donaţii, atât d-voastră cât şi familia d-voastră.

– Consider că fac parte dintr-o familie credincioasă care respectă întocmai, zic eu, cele 10 porunci pentru că dacă respecţi aceste 10 porunci eşti un om ales de Dumnezeu, iar eu cred că ajutorul pe care l-am primit în viaţa mea a fost şi de la Cel de Sus. Eu cred însă că trebuie să faci şi fapte bune pentru că acestea, în timp, îşi primesc răsplata de la Dumnezeu de aceea consider că este un lucru bun să faci donaţii la biserici şi să ajuţi pe cei de lângă tine. De aceea am ales şi această muncă de primar, ca să pot face ceva pentru comunitate şi să ajut pe cei de lângă mine. Bineînţeles, nu toată lumea este mulţumită că aşa e lumea în ziua de astăzi, dar dacă fiecare ar sta să analizeze, fără să de dovadă de subiectivism, cred că ar putea spune că am făcut şi multe lucruri bune pentru Şiria şi şirieni.

– Cum vede cetăţeanul Valentin Bot portretul unui primar?

– În portretul unui primar văd un om care nu face deosebire între cetăţeni, indiferent că unul este mai bogat decât altul, pentru că acest capitalism pe care l-am ales noi după ’90 încoace, ne face ca nu toţi să fim egali din punct de vedere material, deci un primar nu trebuie să facă vreo diferenţă între un om mai avut şi un altul mai sărac. Apoi, acel primar trebuie să vadă ceea ce-şi doreşte cetăţeanul nu ceea ce şi-ar dori propria persoană sau partidul pe care-l reprezintă să facă, iar prin activitatea pe care o desfăşoară sau ceea ce face pentru comunitate să mulţumească cât mai multe persoane. Eu cred că mi-am şi făcut anumiţi duşmani pentru că nu am rezolvat problemele lor personale în detrimentul comunităţii deşi eu, în nici un locuitor din cei 9.000 de oameni care trăiesc în comuna Şiria, nu am văzut un duşman personal. Ba, mai mult eu n-am întors spatele nimănui ci pe oricine a venit la mine am încercat să-l ajut, în limita posibilităţilor şi a bunului simţ. De aceea eu, într-o anumită măsură, nu agreez nici această denumire de “primar” deşi el este important într-o comună dintr-un punct de vedere, dar mai repede eu i-aş spune “administrator” pentru că, practic, asta face un primar – administrează domeniul public şi privat al unei comune.

„Un primar ar trebui să privească o comună ca pe propria sa afacere”

Eu cred că un primar ar trebui să privească o comună ca pe propria sa afacere, ca şi casa lui, manifestând aceeaşi grijă pentru comunitate ca şi pentru familia sau afacerea sa. Aşa cum nu îţi doreşti falimentarea afacerii personale sau regresul  familiei, tot aşa, ca şi primar, trebuie să faci tot ce poţi ca să eviţi aceste dezastre la nivel de comunitate.

– Care este părerea cetăţeanului Bot despre activitatea foştilor primari ai Şiriei?

– Nu am criticat niciodată activitatea foştilor primari, însă am spus că uneori se putea face mai mult, la fel cum şi alţii spun sau vor spune despre mine că în timpul mandatului meu se putea face mai mult, totdeauna se poate spune acest lucru, însă totul depinde şi de situaţia economică a ţării, de perioada în care ai fost primar pentru că nu se poate amesteca, de exemplu, perioada dinainte de ’89 cu cea de acum, pentru că ele sunt ca două linii de tren, care merg paralel şi nu se vor întâlni niciodată. Dacă atunci ţi se impunea ce trebuie să faci, cât ciment primeai de la comitetul de partid, unde să asfaltezi, etc. după ’89 a venit acea libertate în care poţi alege să faci ceea ce trebuie pentru cetăţean.

– Aţi preluat ceva de la foştii primari şi dacă da ce anume?

– Nu pot să spun că am preluat ceva şi nici nu am avut de gând să preiau pentru că un om când vine la conducerea unei instituţii vine cu ideile lui, cu echipa lui şi trebuie să-şi impună punctul lui de vedere. Aşa am făcut şi eu când am devenit primar al comunei, am venit cu o echipă nouă, cu oameni mai tineri, cu oameni de acţiune, cu altă mentalitate, oameni care au trăit şi înainte de revoluţie şi după revoluţie, au văzut ce a fost bun şi rău în fiecare dintre aceste perioade, astfel că am putut pune în aplicare ceea ce am considerat că e mai bine pentru comuna noastră.

– Cât de importantă credeţi că este legătura între primărie – consiliu judeţean – parlament?

– În primul rând vreau să vă spun că primarul, administraţia locală nu este subordonată nimănui, nici prefecturii, nici consiliului judeţean şi nici parlamentului, numai legislaţiei care trebuie respectată cu sfinţenie. Relaţiile între aceste instituţii ale statului trebuie să existe, iar ele trebuie să fie de colaborare şi evident, interumană, iar în urma colaborării trebuie să se vadă activitatea administraţiei publice.

„Pe primarul Bot îl văd un om activ”

– Cum îl vede cetăţeanul Valentin Bot pe primarul Valentin Bot?

– Mi-aţi pus o întrebare grea dar vreau să fiu realist şi să răspund că îl văd ca pe un om activ, un om care în orice perioadă a zilei este în mijlocul cetăţenilor, un om care îşi doreşte ca viitorul acestei comune să fie înfloritor, comuna să fie una dintre cele mai frumoase din judeţ şi din ţară şi să fie cunoscută peste hotare.

– Din ceea ce aţi spus d-voastră nu numai cetăţeanul Valentin Bot are o părere bună despre primarul Valentin Bot ci aceasta este şi părerea celor mai mulţi oameni din comună.

– Ca şi cetăţean vorbind pot să spun că de multe ori un primar este văzut cu ochi buni de cei care trec prin comuna lui, de locuitorii comunelor învecinate, dar nu şi de locuitorii din comuna în care acesta este primar şi, de obicei, după ce acea persoană nu mai este primar îţi dai seama dacă el a fost un primar bun sau nu, iar acest lucru este valabil în general. Probabil că fiecare îşi doreşte altceva sau unii nu văd sau nu vor să vadă realitatea sau îşi doresc să vadă realizări mai multe într-un timp mai scurt. Chiar şi eu, ca şi cetăţean, aş putea spune că aş dori ca primarul Bot să facă mai mult decât ceea ce a făcut sau face acum.

– Dacă ne aducem bine aminte, la “Zilele Şiriei” au fost câţiva cetăţeni din Pâncota care v-au sugerat să fiţi primar şi la ei în oraş.

– Ca şi cetăţean vorbind, soţia mea fiind din Galşa iar părinţii ei din Pâncota are şi ea acolo o mică avere din partea familiei, aşa că ne-am putea face domiciliul la Pâncota şi să candidez la primăria acestui oraş; evident a fost o glumă, nu se pune această problemă, şi mie nici nu îmi place să mă bag peste activitatea unui coleg de-al meu de la o altă primărie.

– Poate că în viitor cele două localităţi se vor uni aşa cum se va întâmpla, probabil, între localitatea Vladimirescu şi municipiul Arad.

– Asta poate se va întâmpla când eu voi fi bătrân sau când n-am să mai pot “alerga” aşa cum fac acum pentru că este o diferenţă între a vrea şi a putea. Eu cred că doar atunci când şi vrei dar şi poţi, apar rezultatele, atât în familie cât şi în viaţa profesională.

„Voi candida în continuare pentru postul de primar”

– Deşi mai este timp până la alegerile de anul viitor, aş vrea să vă întreb dacă v-aţi gândit să mai candidaţi pentru un nou mandat, pentru a duce la bun sfârşit proiectele pe care le-aţi început?

– Este normal, într-un fel, să îmi doresc să candidez pentru un nou mandat de primar, chiar dacă au existat oferte pentru a candida la un post superior în plan politic, ca parlamentar, dar am renunţat pentru că mi-am dorit să fiu administratorul comunei mele, primarul cetăţenilor mei, pentru a face mai mult pentru această comună. Din funcţia de parlamentar nu poţi faci prea mult pentru o comună pentru că aici, jos, se vede munca primarului şi eu am plecat de jos, de la “talpă”, şi doar prin munca mea am ajuns în anumite funcţii iar rezultatele se văd şi ai o mare satisfacţie când reuşeşti să faci ceva pentru comuna în care te-ai născut şi în care trăieşti iar această satisfacţie vreau să le-o transmit şi cetăţenilor din comună. Deci, voi candida în continuare pentru postul de primar şi cetăţenii, dacă apreciază ceea ce am făcut eu pentru comună mă vor alege. Dacă o să analizeze ce s-a promis în campania din 2004 şi ce am promis eu şi am şi făcut în cei opt ani de zile, eu cred că am reuşit să fac mai mult decât am promis, iar oamenii vor realiza că mulţi candidaţi la fotoliul de primar vor veni cu multe poveşti fără a se baza pe nimic altceva decât pe vorbe, eu, însă, mă prezint în faţa lor cu fapte nu cu vorbe, acest mesaj fiind, de fapt, şi sloganul meu. Eu cred că bârfa se creează la nivelul unor grupuri de cetăţeni dar faptele se văd, de cei care vor să facă acest lucru, cu ochiul liber.

– În calitatea de cetăţean al Şiriei aş dori să transmiteţi un mesaj locuitorilor acestei comune.

– În primul rând, în calitatea de cetăţean vreau să transmit primarului multă sănătate şi putere de muncă pentru că acestea sunt cele mai importante, iar cetăţenilor o bună colaborare între ei, să lase răutăţile deoparte, fiindcă nimeni nu va schimba această lume decât noi, cei de jos, de la talpa ţării. Dacă noi reuşim să fim mai buni, să fim mai sinceri, să fim mai corecţi, sigur îi vom schimba şi pe cei care sunt mai sus.

print