Dialog cu ieromonahul Teoctist Bălana de la Mănăstirea Feredeu

– În ce an a fost aşezată piatra de temelie la biserica Mănăstirii Feredeu, dacă puteți să ne prezentaţi un scurt istoric?
– În 1931 a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii Feredeu, cu hramul Sfântul Gheorghe, iar în anul 1932 s-au încheiat lucrările când a avut loc şi sfinţirea ei de către episcopul vremii Grigorie Comşa, la sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos la data de 9 iunie. Odată cu sfinţirea Paraclisului a fost dată în folosinţă şi din acest moment credincioşii au început să vină şi să participe la slujbele religioase, sau întreprins pelerinaje sau intonat cântări. Pelerinajele au avut o caracteristică amplă de sărbătoare, porneau de la şosea, erau foarte frumos organizate cu preoţi şi credincioşi, care purtau prapori şi urmau un traseu destul de anevoios la vremea aceea, dar plin de emoţie. Odată ajunşi la Mănăstire se făcea înconjurul bisericii şi se oficia slujba. Oamenii veneau cu credinţă la izvor şi luau apa în vase şi o duceau acasă, se spălau pe faţă crezând, că ceea ce se întâmplase şi altădată se va întâmpla şi cu ei şi aşa s-a întâmplat, mai ales că există mărturii în acest sens, cu privire la vindecare unor credincioşi cu afecţiuni oculare, dar şi un paralizat, un surdo-mut şi alţii asemenea acestora. Aceste informaţii sunt întărite de evenimentele întâmplate înainte de ridicarea acestui Paraclis, având în vedere faptul că aşezarea are date mai vechi de atestare, tradiţia orală o aşează înainte cu 200 de ani (1691-1711), când această zonă, ca de altfel şi Transilvania era sub ocupaţia turcilor şi în urma retragerilor din partea noastră implicit şi din Şiria, ca urmare a Păcii de la Carloviţ, părintele Filimon sau Filotei conducea aşezarea, care se afla în pădure. Acesta a fost omorât de turci şi aşezarea a fost distrusă. Istoricii plasează aşezarea în urma distrugerilor făcute sub comanda generalului austriac Bukow pe la anul (1761-1762), aceste informaţii ne ajută să avem o privire retrospectivă pentru a înţelege mai bine că acest loc are o vechime mai mare şi aminteşte de nevoinţele călugăreşti, care s-au desfăşurat la Mănăstirea Feredeu din deal. Aşezarea s-a închis în anul 1959 în urma decretului 410 şi şi-a redeschis porţile la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, originar din părţile locului, odată cu sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci la data de 14 septembrie 1985. Cu mari eforturi şi foarte multe greutăţi prin strădania părintelui arhimandrit Ilarion Tăuceanu, care în aceea perioadă era duhovnic la Mănăstirea Gai, s-au început lucrările în condiţiile în care foarte multe materiale au fost transportate cu căruţa sau cu spatele, pe perioadă de iarnă sau de vară. A fost o nevoinţă destul de aspră, poate că nu tot omul înţelege ce s-a petrecut atunci privind ceea ce există astăzi când toate sunt aşezate la locul lor. În luna martie 1989 s-a primit o suprafaţă de teren mai jos, unde au început lucrările de construire a Metocului, cu rolul de a susţine aşezarea de sus, care se afla în plină pădure. Lucrările au necesitat defrişarea zonei, pentru a se putea construi biserica şi celelalte dependinţe, iar Biserica a fost construită pe locul vechiului Paraclis ridicat în anul 1932, care era în anii respectivi într-o ruină. Unul din motivele pentru care s-a construit Mănăstirea Feredeu în pădure a fost existenţa şi persistenţa unui izvor cu proprietăţi vindecătoare, în special pentru boli de ochi, dar şi alte afecţiuni pe care le-am menţionat. La Metocul Mănăstirii s-au construit diverse clădiri. Toate s-au finalizat cu biserica Mănăstirii cu hramul Sfântului Ilie Tesviteanul, ca loc de închinare pentru cei care nu puteau să urce sus sau din pricina intemperiilor.

– Este adevărat că sunt foarte mulţi pelerini din diferite zone geografice ale ţării, care participă la sfintele slujbe şi vin cu mare bucurie la Mănăstirea Feredeu, pentru a se reculege?
– Lucru acesta este adevărat, dar trebuie să spunem că la început a existat o afluenţă mai mare de credincioşi, dar aceştia vin şi în prezent din împrejurimi şi de la distanţe mai mari, îndeobşte cei care sunt în trecere şi care au auzit de Mănăstirea Feredeu, mai ales că astăzi sunt tot felul de mijloace de informare în masă, iar pe internet sunt postate informaţii cu privire la poziţia geografică a Mănăstirii Feredeu.

– Cuvioase părinte, trăim într-o lume măcinată de tensiuni, animozităţi de tot felul, conflicte de interese. Mai poate omul să fie liniştit?
– Acum, liniştea nu ţi-o dă nimeni, de fapt ţi-o ia. Important este s-o dobândeşti, ca mai pe urmă să le dăruieşti şi celor din jur.

– Consideraţi că omul, ca să poată deveni credincios are nevoie şi de o puternică influenţă din familie ?
– Dacă ne gândim puţin la o informaţie din Sfânta Scriptură, anturajele rele strică obiceiurile bune, se poate ca familia să fie credincioasă, dar odată cu trecerea timpului se poate întâmpla, ca rezultate de la copii să nu fie cele aşteptate. Este adevărat că familia şi Biserica într-un anumit context au un rol în formarea unei societăţi sănătoase, dar depinde în foarte mare măsură de sufletul omului, ce primeşte, ce vrea, cum simte şi ce este prioritar în viaţă sa. Noi ştim că sunt copii care sunt obligaţi să meargă la Biserică şi apoi ei doresc să vadă ce este lumea şi se îndepărtează ce cele sfinte.

– Societatea în care trăim evidenţiază modele de existenţă imorale, pe care tineri le urmează fără să clipească. Ce sfat le daţi părinţilor –cum ar trebui să-i educe pe copii?
– Este important ca în familie rădăcina credinţei să fie puternică şi la fel de important este ce primeşte copilul de la părinţi. „Cei şapte ani de acasă” uneori nu sunt din prisma unei credinţe vii. Părinţii trebuie să vegheze asupra copiilor şi să nu uite că există rugăciunea părinţilor pentru copii şi aceasta trebuie să fie făcută fără încetare, fie că sunt buni sau răi. Rugăciunea îi va ajuta să meargă pe drumul bun. Dacă părintele s-a străduit şi s-a ostenit să îndrume corect pe copilul său şi acesta nu l-a ascultat, la Ziua Judecăţii nu va da socoteală pentru copilul său.

– Ce rol poate avea credinţa noastră în educarea copiilor, a tinerilor care învaţă sau care pornesc în viaţă?
– Orice ar face un copil, trebuie să primească binecuvântarea părintelui.

– Sunt foarte mulţi tineri, care nu mai doresc să întemeieze familii creştine. Credeţi că prin intermediul credinţei întărite de fapte pilduitoare, putem readuce speranţa şi încrederea tinerilor, pentru ca să aleagă drumul acesta în viaţă?
– Traseul în viaţă şi-l alege fiecare. Dacă părinţii au dat un exemplu negativ copiilor şi s-au despărţit, se întâlnesc sporadic, trăiesc în alte familii şi dacă nu s-au despărţit viaţa lor a fost un iad, vezi viaţa sfintei Maria Egipteanca, care văzând certurile din familie a plecat în lume. Este foarte important ceea ce promovează societatea şi ce îşi doreşte omul de la viaţă, iar pe latură spirituală este imperios necesar, ca să existe cineva care să se roage pentru el. Am citit despre viaţa unui scriitor, care se comporta ciudat şi se întâlnea cu mai multe persoane, consuma foarte mult alcool, lipsea cu zilele de acasă şi rugăciunea mamei l-a trezit şi l-a făcut să-şi dea seama că era în cârciumă şi s-a întrebat „eu ce caut aici”.

– Aş vrea să ne spuneţi programul slujbelor la Mănăstirea Feredeu, pentru toţi credincioşii care doresc să fie prezenţi la rugăciune.
– Cea mai importantă slujbă este Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la care putem participa în orice biserică. Important este unde se simte credinciosul mai aproape şi în acest sens trebuie să spunem că oamenii nu trebuie să se lege de păcatele preoţilor, pentru că şi ei sunt oameni şi vor da socoteala dacă nu şi-au păstorit bine credincioşii. Toată lumea trebuie să înţeleagă că este foarte bine să ne folosim de harul preoţesc, prin care se revarsă lucrarea lui Dumnezeu.
Programul slujbelor la Mănăstirea Feredeu este următorul: de luni până joi de la ora 6 dimineaţa avem Acatistul zilei urmat de Sfânta Liturghie; vineri de la ora 6 dimineaţa avem Acatistul zilei urmat de Sfânta Liturghie şi de Sfântul Maslu; de luni până vineri
de la ora 15 avem Vecernia urmată de Utrenie, cu excepţia praznicelor împărateşti şi a marilor sărbători, când slujba începe mai târziu; duminică de la ora 9 dimineaţa avem Acatistul zilei urmat la ora 10 de Sfânta Liturghie; slujba de sâmbătă dimineaţă este oficiată vineri începând cu ora 21, urmată de Sfântul Maslu la ora 22 şi Sfânta Liturghie la ora 24.

– Cuvioase părinte, ne aflăm la începutul anului şi este un moment potrivit, pentru a transmite un mesaj credincioşilor ortodocşi.
– Erau nişte versuri care pot fi amintite: De ce te bucuri de anul care vine/în locul tău aş plânge cu grele, lungi suspine/. Să ne orientăm ce am făcut în anul ce a trecut, ce trebuia să împlinim şi nu am împlinit pe plan spiritual şi anul acesta, ştiindu-ne medicamentele, fie că este vorba de rugăciune, slujbă, Spovedanie sau Împărtăşanie, cercetându-i pe sfinţi să mergem cu nădejde înainte. Vremurile nu se schimbă ele, noi le putem schimba. Amin

Pr.Iulian Dimitrie Botezatu

print