Interviu cu Mihai Petcuţ, antrenor principal al echipei de fotbal „Şiriana Şiria”

– D-le antrenor, ne apropiem de finalul campionatului Ligii a IV-a şi aş vrea să ne spuneţi care este situaţia echipei Şiriana Şiria?

– Sincer, situaţia acestei echipe este una deloc roză. Eu speram la mai mult, dar încă mai avem şanse să realizăm ceea ce ne-am propus, deşi acum ne aflăm pe locul 14. Am avut parte de nişte meciuri foarte grele, la fel cum vor fi şi cele care mai sunt de disputat.

– Care credeţi că au fost cauzele acestor prestaţii mai modeste ale echipei?

– Fără să caut o scuză pentru jocul inconsistent al băieţilor, în câteva partide am şi fost dezavantajaţi de arbitraj, ultima ispravă a “cavalerilor fluierului” fiind în jocul de sâmbătă, când au validat un gol marcat din offside. Au fost multe meciuri în care am dominat, chiar şi în jocul cu Pâncota, deşi eram în 10 oameni timp de 60 de minute am dominat jocul – poate meciul cu echipa din Semlac fiind cel care ne-a pus mai multe probleme – dar, din păcate, rezultatele nu au fost cele scontate, pierzând la un gol diferenţă sau terminându-se egal. Am făcut egal cu echipa din Tauţ, când am fi meritat să câştigăm; la Zăbrani am luat gol în minutul 1, după care am egalat, apoi am şi condus şi în minutul 90 am fost din nou egalaţi. Din păcate, fotbalul nu este o ştiinţă exactă, ca şi matematica, pentru că dacă aveam puţină şansă puteam câştiga maximum de puncte din aceste jocuri, însă drept este că şi dacă am fi avut mai mult ghinion poate aveam cu 8 puncte mai puţin decât avem astăzi. O altă problemă a constituit-o lotul care a fost “măcinat” de suspendări sau accidentări, fiind nevoit să forţez meci de meci aproape aceiaşi jucători, iar nu în ultimul rând atitudinea jucătorilor din Şiria a lăsat de dorit în sensul că atunci când nu au prea jucat unii jucători au plecat, şi aici mă refer la Filimon, la Rus, Malinski, Trif. Problema este că toată lumea vrea să joace titular, să fie căpitan de echipă, să ia mulţi bani, dar să nu facă nimic, or în astfel de condiţii nu poţi face performanţă. Criteriile mele au fost simple: valoarea şi munca depusă, însă, din păcate, nu toţi jucătorii au înţeles aceste lucruri.

– Care este programul viitor al echipei?

– Mai avem de disputat două jocuri acasă – cu Mailat şi Satu Nou şi 3 jocuri în deplasare, la Banatul Sânicolaul Mic, Ineu şi UTA II. Sper ca din aceste jocuri să reuşim obţinerea măcar a 9 puncte care să însemne salvarea de la retrogradare. La discuţia din primăvară purtată cu dl. primar Valentin Bot am convenit să încercăm realizarea a 30 de puncte. Momentan avem 17, vom mai face 3 puncte în jocul cu Şetinul, deci am mai avea nevoie de 9-10 puncte pentru a realiza baremul convenit. În primele 14 etape, doar echipa din Pâncota a reuşit să facă 26 de puncte, or noi ne-am propus 30, ceea ce e destul de greu de realizat deoarece jucătorii lucrează.

– În condiţiile în care se află pe primul loc, credeţi că Pâncota e cea mai valoroasă echipă din Liga a IV-a?

– Nu vreau să comentez acest lucru, doar vă spun că situaţia din clasament la sfârşitul campionatului va demonstra care echipă este mai valoroasă.

– Vedeţi posibilitatea ca, în câţiva ani, echipa „Şiriana” Şiria să promoveze într-o ligă superioară?

– Cred că totul depinde de bani, pentru că având bani poţi face achiziţii de jucători valoroşi care pot atinge acest obiectiv.

– Ce strategie ar trebui aplicată pentru a atrage investitorii în mişcarea sportivă din Şiria?

– Nu pot să spun acest lucru pentru că eu sunt interesat doar de pregătirea tehnico-tactică a echipei, nu de aspectul pe care l-aţi menţionat.

– Au venit spectatorii la meciurile de acasă ale echipei Şiriana?

– Da, pot să spun că am avut o medie de spectatori care, de obicei, se întâlneşte în Liga a III-a.

– Sunteţi mulţumit de lotul actual?

– Dacă lotul actual s-ar păstra şi dacă s-ar menţine nivelul valoric al echipei, presupunând că mâine ar începe un nou campionat, cred că ne-am situa între primele 5 formaţii.

– Cum e să fii antrenorul unei echipe de Liga a IV-a?

– E destul de greu pentru că jucătorii nu vin la antrenamente – uneori am 12 jucători, alteori 14, alteori 16 – or în aceste condiţii e greu să lucrezi. O altă situaţie penibilă este atunci când vin la antrenamente jucătorii care nu joacă, iar cei care au valoare nu vin şi atunci trebuie să alegi cu cine joci. Ca un exemplu l-aş putea da pe Militaru care a fost doar la un singur antrenament, dar pentru că are valoare l-am băgat să joace şi în ultimele 3 etape a fost cel mai bun de pe teren. Din păcate, la acest nivel, ca antrenor, reuşeşti destul de puţin din ceea ce ţi-ai propus, asta din cauzele amintite mai sus.

– Aţi primit sprijin din partea d-lui primar?

–        Da, întotdeauna m-am bazat pe sprijinul dânsului, am purtat multe discuţii căutând soluţiile cele mai bune pentru ca această echipă să “răspundă” prin jocul prestat la condiţiile care i-au fost oferite de administraţia locală. De altfel, acesta este şi apelul meu către locuitorii aceste comune: copiii şi tinerii de aici trebuie să beneficieze de baza sportivă modernă creată la Şiria pentru că sportul înseamnă sănătate.

print