Meleagurile șiriene, cu oamenii și locuri binecuvântate de Dumnezeu, au o cultură de marcă la nivel regional și chiar național, cu o multiculturalitate poate unică în județul Arad, care conferă învățământului din Șiria o dezvoltare ascendentă.
Cu toate acestea, comuna Șiria se confruntă acum și cu cazuri, e adevărat, izolate și răslețe de copii care abandonează școala. Este un efort foarte mare, atât al cadrelor didactice din scolile șiriene, cât și al membrilor Consiliului Local și de ce nu și a întregii comunități locale. Proiectul câștigat de Școala Generală ”Ioan Slavici” Șiria, cu privire la ”Prevenirea abandonului școlar”, este o mărturie grăitoare a preocupărilor privind ridicarea calității instrucției și educației.
Întrucât puținii elevi, care au abandonat școala, sunt majoritari aparținători ai Bisericilor creștine penticostale din Șiria, era normal și necesar ca Bisericile creștine penticostale sa se implice în prevenirea și stoparea abandonului școlar, dar și în încurajarea si determinarea celor care au abandonat școala, să-și reia statutul de elevi. Am avut discuții în acest sens, atât la nivelul Conducerii, dar și la slujbele Bisericilor penticostale, despre importanța educației copiilor, a participării lor zilnice la cursuri.
În cadrul Bisericii creștine Penticostale”Maranata” Șiria, atât în Comitetul de conducere, cât și în adunarea tuturor membrilor și aparținătorilor, am căutat în primul rând să găsim cauzele abandonului școlar și să acționăm cu metodele cele mai eficiente, pentru ca el să fie eradicat.
Am ajuns să identificăm următoarele cauze ale abandonului școlar:
• LIPSA UNUI REGIM DE VIAȚĂ ORDONAT, în sensul distribuirii incorecte a perioadelor destinate somnului, hranei, pregătirii lecțiilor și jocului.
• RĂSFĂȚUL, satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv că e “mic și nu știe” și coborârea ștachetei în ceea ce privește modul de comportare al copilului față de adulți, sau în general și față de responsabilitățile acestuia, responsabilități conforme cu perioada de vârstă. În acest caz, copilului nu i se refuză nimic, îi sunt satisfăcute toate capriciile, îi sunt permise gesturi deplasate, cum ar fi lovirea adultului care îl îngrijește, bunica, mama, etc, sau adresarea unor cuvinte jignitoare, care nu sunt permise nici unui adult educat, totul fiind scuzat prin vârsta fragedă și neștiință. În únele familii, neparticiparea la activitățile școlare era chiar încurajată.
• MĂSURILE DE SEVERITATE EXCESIVĂ, cu reprimarea oricăror libertăți și inițiative. Copilul nu are dreptul să se joace cu ceea ce vrea sau sa se îmbrace cu ceea ce dorește la un moment dat, ci trebuie să accepte tot ce îi impune adultul, fără obiecție; în caz contrar fiind pedepsit, inițiativa sau manifestarea unei dorințe fiind catalogată drept “neascultare”, “obrăznicie”. În únele cazuri, copiilor care au rezultate modeste, li se aplică măsuri de severitate excesivă, alegând să un mai participe la activitățile școlii.
• DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PĂRINȚI FAȚĂ DE COPII, totul reducându-se la a le satisface nevoile de hrană și adăpost. Unii părinți consideră că dacă copii au hrană, haine, jucării și un loc de odihnă, mai mult sau mai puțin confortabil, acestea sunt suficiente, și în consecință, un mai necesită supraveghere.
• DECIZII ARBITRARE, în legătură cu activitățile sau dorințele copiilor, pretextându-se că ei nu știu ce este bine, și în consecință, nu sunt în stare a lua decizii corecte.
• CURMAREA BRUTALĂ A UNOR DORINȚE ARZĂTOARE ALE COPILULUI, pentru că adultul are altceva în plan și din dorința de a-și demonstra autoritatea asupra copilului.
• REPROȘUL DE A SE FI NĂSCUT FATĂ SAU BĂIAT, în timp ce părinții doreau altceva.
• TRATAMENTUL PĂRTINITOR ȘI DISCRIMINATORIU, în raport cu ceilalți frați sau copii din anturaj, compararea copiilor între ei și scoaterea în evidență a minusurilor în evoluție a copilului în cauză.
• INTERZICEREA PRIETENIILOR ȘI A CONTACTELOR SOCIALE, cu alți copii din vecinatate, pe motivul ca ar fi nocivi, generatori de experiențe negative, de obiceiuri reprobabile, din familii cu statut social modest, etc., ceea ce duce la izolarea copilului, la instalarea unor stări de timiditate, de însingurare sau la o atitudine discriminatorie față de cei din jur.
• SUPRAÎNCĂRCAREA, cu activități dorite de părinți, dar care nu fac obiectul interesului copilului, nu-i fac plăcere, ci il stresează. Unii copii participă și la ore de limbi moderne, la învățarea unui instrument muzical, la activități sportive, la repetiții la Biserică și ajung supraîncărcați, abandonând școala.
De la început am dori să infirmăm faptul că Biserica promovează și încurajează abandonul școlar. O exegeză sumară a pasajului din 1 Corinteni 1:26 ”De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales”, pe unii i-a condus la concluzia că nu e nevoie de multă școală, pentru a nu fi ”prea înțelepți în felul lumii”.
Un alt dicton folosit este și acesta: ”Crede și un cerceta” – fals. De ce fals? Pentru că Biblia un spune asta, ci dimpotrivă: ”Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timothy 3:16-17)” sau despre creștinii din Bereea: ”Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.(Faptele apost. 17:11)”.
E nevoie în intelegerea Scripturilor de credință, însă și de cunoștințe temeinice;
2 Petru 1:20-21 ”Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”. Citirea și propovăduirea Scripturilor trebuie făcute în cunoștință de cauză, posedând cunoștințe biblice complexe, tratatea pasajelor scripturale cu o mare responsabilitate: Apoc. 22:18 ”Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.”, fara a da invataturi fara temei biblic”; Marcu 7:7 ”Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături care nu Sunt decât nişte porunci omeneşti” și Marcu 7:13 ”Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Din contră, Biblia ne îndeamnă la un studiu temeinic; Ioan 5:39 ”Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” și Evrei 4:12 ”Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”.
Dăm mai jos 10 răspunsuri biblice legate de 10 întrebări cu precădere la abandonul școlar:
1. Când trebuie părinții să–și trimită copii la școală?
Părinţii trebuie să-și trimită copii la școală, gradiniță, creșă, etc., de TIMPURIU. Proverbe 22:6. “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
2. Care sunt așteptările Lui Dumnezeu de la părinţi privind abandonul școlar?
Părinţii trebuie să fie exemple vii de credincioşie în cuvinte şi fapte. Cel neprihănit ”tot ce începe, duce la bun sfârşit”. Psalmi 1:3, Deuteronom 6:6-7. “Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”.
3. Cum trebuie să fie părinții când copii lor refuză să meargă la școală?
Dumnezeu doreşte ca părinţii să-și îndemne copii să meargă la Biserică și la Școală. Luca 18:16 ”Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei”. Coloseni 3:21. “Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea”.
4. Ce doreşte Dumnezeu din partea mamei legat de participarea copiilor ei la școală?
Dumnezeu doreşte ca mama să fie înțeleaptă. Proverbe 31:26.” Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături placute îi sunt pe limbă”.
5. Este disciplinarea o expresie a dragostei părinteşti?
Da, disciplinarea este o expresie a dragostei părinteşti. Proverbe 13:34. “Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată”.
6. Cum trebuie corectați copii care nu participă la școală?
Corectarea blândă şi hotărâtă ajută pe copii să dorească să meargă la școală. Proverbe 29:15. “Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale”.
7. Care este de fapt scopul disciplinării?
Scopul disciplinării este de a ajuta pe copii să se maturizeze, nu să se mânie. Efeseni 6:4 ”Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului”.
8. Pedepsește Dumnezeu păcatele părinților în copiii lor?
Adesea copiii suferă consecinţele păcatelor părinţilor lor. Exodul 34:7. “(Domnul) care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”.
9. Sunt responsabili părinții de abandonul copiilor lor?
Da, până la vârsta formărilor propriilor convingeri. 1 Corinteni 7:14 ”Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum Sunt sfinţi”. Ezechiel 18:4 ”Iată că toate sufletele Sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri”.
10. Ce fel de răspuns doreşte Dumnezeu din partea copiilor?
Dumnezeu dorește ASCULTAREA. Efeseni 6:1. “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”.
Dorim ca împreună, părinții și elevii, Școala, Consiliul Local, Biserica, să conlucreze pentru a ajunge la împlinirea dezideratului: FĂRĂ ABANDON ȘCOLAR ÎN ȘIRIA!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pastor prof. dr. Ghiocel MOȚ,
Pastorul Bisericii Creștine Penticostale ”Maranata” Șiria

print