Ce poate fi mai minunat decât a te bucura de a celebra prezenţă a Sfântului, prea Bunului, Înţeleptului, Infinitului şi nemărginitului Dumnezeu. Momentele acestea de sărbătoare sunt de o importanţă aparte. Derularea evenimentelor cu o rapiditate uimitoare arată instabilitatea oamenilor de atunci cât şi de acum. Intrarea glorioasă a Mântuitorului pe porţile Ierusalimului pe un măgăruş, marcând statutul Său de Împărat, dar nu unul uman, de scurtă durată, ci unul divin, etern, completat cu bucuria mulţimii în sărbătoare este imaginea smereniei. O smerenie ce continua până la ziua crucificării pe dealul Golgotei. Ziua aceea de Vineri, a fost plină de invidie, de ură, de răzbunare, de trădare. Doar nişte urlete puternice, sfidătoare şi înfricoşătoare se disting în loc de liniştea familiei în aşteptarea Mielului, a ierburilor amare. Strigăm de fapt în păcatele noastre, strigăm împotriva neprihănirii şi sfinţeniei, iubirii şi bunătăţii. Strigăm împotriva lui Dumnezeu: RĂSTIGNEŞTE-L! Dar în aceea zi, s-a realizat mântuirea noastră. Prin Sângele ce a curs pe acel lemn de osândă a purtat vina greşului nostru, povara ce o purtam de atâta vreme. Pământul s-a cutremurat, cerul s-a înnorat şi perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt, toate acestea arătând necesitatea noastră de Salvatorul, de Hristos.
Când oamenii au crezut ca L-au biruit ţintuindu-l pe o cruce, când oştile demonice nevăzute jubilau de exterminarea duşmanului sfânt, când oamenii şi-au pierdut orice speranţă de revedere a Marelui Învăţător, a treia zi s-a întâmplat cea mai mare minune a omenirii: HRISTOS a Înviat! Cu moartea pe moarte călcând, Hristos a Înviat. Biruinţa Învierii stă ca o bază, o temelie a credinţei noastre creştine, un fundament al gândirii, înţelegerii şi trăirii noastre pe acest pământ. Dacă nu ar fi fost în lume o ÎNVIERE, zadarnică ar fi fost credinţa noastră. Avem un Mântuitor viu şi nu unul mort, unul care trăieşte şi ne chemă şi pe noi la adevărata viaţă cu EL.
Biruinţele înfăptuite de El atunci sunt valabile şi astăzi, cu un impact asupra noastră. Doresc să amintesc doar câteva dintre acestea ca şi un sprijin pentru tine, cititorul de astăzi.
VIAŢA biruie MOARTEA – Moartea este duşmanul numărul unu al Omenirii. Toţi oamenii se vor confrunta, mai devreme sau mai târziu cu ea. Vrem sau nu vrem, vorbim sau nu vorbim, gândim la ea sau nu, nu o vom putea ocoli. Mulţi consideră că este capătul drumului, da este capătul drumului dar al pământului. Nu se termină totul aici, Sfânta Scriptură arată învăţătura existenţei şi dincolo, a unei alte vieţi dincolo. „Şi a venit Mântuitorul să ne arate un alt fel de viaţă ce poate fi trăită, o viaţă in curăţie, în sfinţenie, în bunătate, în smerenie”. El a mai spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin Mine”. În dimineaţa Învierii, puterea divină demonstrează că Viaţa poate fi mai puternică decât Moarte doar prin Hristos, Cel care a biruit moartea. O viaţă din abundenţă prin El cu un efect veşnic. „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine”. Cum vrei să trăieşti tu? Care sunt criteriile? Unde este Hristos în trăirea ta?
BUCURIA biruie AMĂRĂCIUNEA- În ziua aceea, dis-de-dimineaţă, femeile cu inima frână sau dus la mormânt să aducă un ultim omagiu pentru Acela care le-a fost Învăţător, Prieten şi Mângâietor. Tristeţea, durerea şi amărăciunea au fost cele ce au domnit în viaţa lor, Dar Hristos a Înviat! Astfel bucuria înlocuieşte amărăciunea. Chiar şi îndemnul îngerilor este îndreptat spre Bucurie. Cum să te bucuri în mijlocul încercărilor? Cum să te bucuri în mijlocul problemelor? A venit Hristos sa aducă bucuria prezenţei Lui în inimile oamenilor şi atunci când este această stare sufletească, chiar dacă cadrul este unul al amărăciunilor, putem avea pace şi linişte. Într-o lume a tulburărilor de tot felul, avem nevoie de această pace, într-o lume în care amărăciunea aduce cu sine deznădejde, bucuria Învierii aduce cu sine speranţa ce poate să liniştească sufletul nostru trudit.
ADEVĂRUL biruie MINCIUNA – Când au aflat mai marii vremii de aceste evenimente miraculoase, nu numai că nu au dorit să creadă ci au impus lucrul acesta prin mituirea soldaţilor spunându-le chiar să propage ideea unei neînvieri. De atunci şi până astăzi, minciuna că El nu a înviat este crezută de mulţi. Minciuna are picioare scurte. Un creştinism bazat pe minciună nu ar fi dăinuit atâta vreme, cine şi-ar da viaţa pentru o minciună? Minciuna despre faptul că, Hristos nu a înviat nu stă în picioare doar punând câteva întrebări simple: Cum puteau să rostogolească piatra de la intrare fără zgomot? Cum au adormit toţi paznicii în acelaşi timp, considerând disciplina severă a armatei romane? Dacă au dormit de unde au ştiut că tocmai ucenicii au furat trupul lui Hristos? Sunt doar câteva întrebări. Într-o lume a minciunii, un lucru este cert, adevărul va ieşi la suprafaţă. Pe D-zeu nu-l putem minţi, pe oameni da. Cum suntem cu D-zeu? Hristos a Înviat ca să demonstreze şi acest fapt, adevărul biruie minciuna.
În încheierea acestor rânduri, doresc ca viaţa fiecăruia din d-voastră să fie o viaţă de biruinţă, nu de biruit, o viaţă de învingător, nu de învins. Prin Isus Hristos putem să dobândim această viaţă, pentru că viaţa este mai puternică decât moartea, bucuria mai puternică decât amărăciunea şi adevărul mai puternic decât minciuna. EL a înviat dintre cei morţi şi a pregătit şi pentru noi o înviere în ziua de apoi. Pregăteşte-te pentru aceasta. Fii fericit şi de aceste sărbători, alături de cei dragi ţie dar şi de CEL veşnic viu. HRISTOS a ÎNVIAT şi pentru tine.

Nevrednicul slujitor al lui Hristos,
Pastor RADU UNGUR
Biserica Creştină Baptistă Bethesda – Şiria, Arad

print

Comments are closed.