Două personalităţi proeminente ale ştiinţei şi culturii româneşti, înălţaţi pe cea mai înaltă treaptă academică, în cele două centre universitare, Cluj şi Timişoara au fost profesori de Limba şi Literatura Română la cele două clase a V-a, la Şiria, în anul şcolar 1959-1960 şi în primul trimestru al anului şcolar următor. Aceşti foşti elevi, în duminica de 30.09.2012 şi-au sărbătorit prima întâlnire după 50 de ani de la absolvirea şcolii gimnaziale de 7 clase din această localitate. Numele celor doi oameni iluştri, slujitori de seamă ai Învăţământului Românesc, autori a unor valoroase studii realizate în domeniile ,,Ştiinţele Educaţiei” şi ,,Literatura Română” sunt:

PROF.UNIV.DR. MIRON IONESCU
PROF. UNIV.DR. VIRGIL VINTILESCU
Primul s-a născut la 30.07.1933 în comuna Văideeni, judeţul Vâlcea, iar cel de-al doilea la 24.10.1932 în satul Lupoaia, judeţul Gorj. Au absolvit în acelaşi an 1956 Universitatea ,, Victor Babeş” din Cluj, domnul prof.univ.dr. M. Ionescu la Facultatea de ,, Pedagogie-Psihologie”, iar domnul prof.univ.dr. Virgil Vintilescu la Facultatea de Filologie. Au fost repartizaţi ca profesori la Şiria, în 1956, primul în Învăţământul Special, iar celălalt în cel General. După un an au devenit colegi la catedra de Limba şi Literatura Română în Şcoala de 7 ani Şiria, unde domnul prof.univ.dr. Miron Ionescu primeşte şi misiunea de director.
Pregătirea profesională a domniilor lor, strategia de predare şi învăţare a Limbii şi Literaturii Române în cei 4 ani petrecuţi la Şiria face ca absolvenţii claselor a VII-a să fie remarcaţi prin notele mari obţinute la această disciplină la intrarea în Învăţământul Liceal.
În paralel cu activitatea la catedră între 1957-1959 domnul prof.univ.dr. Virgil Vintilescu dedică o muncă ştiinţifică susţinută realizării muzeului ,, Ioan Slavici”, fiind unul dintre fondatorii lui.
Cei doi dascăli valoroşi, îndrăgostiţi de profesie părăsesc învăţământul preuniversitar în 1960, reuşind fiecare să ocupe câte o catedră universitară, unul la Cluj iar celălalt la Timişoara.
Înzestraţi cu o solidă pregătire ştiinţifică şi cu o iscusinţă didactică aparte, prin entuziasmul lor comunicativ, în scurtul timp petrecut la Şiria au reuşit să rămână în memoria foştilor elevi ca profesionişti de seamă, exegeţi ai Limbii şi Literaturii Române.
Mai multe voci ale celor prezenţi la această întâlnire au remarcat ţinuta aparte a lecţiilor de Limba şi Literatura Română din acel an şcolar 1959-1960, graţie harului iniţiatic şi îndrumător al acestor profesori. La ore era o linişte ce nu cunoştea nici o defecţiune, deşi nu era vorba de o tăcere îngrozită, ci numai de una respectuoasă, orele de Limba şi Literatura Română fiind aşteptate cu lăcomia de a sorbi cuvintele domniilor lor pline de frumuseţe şi curăţenie sufletească.
Aşa se-ntâmpla deseori că sunetele stridente ale clopoţelului care anunţa sosirea recreaţiei să nu reuşească să străpungă privirile aţintite ale elevilor spre aceşti dascăli, adevăraţi maeştri ai artei oratoriei în comunicarea cu clasa.
Valorificând conţinutul educativ al lecţiilor, cei doi distinşi profesori, printr-o exprimare liberă şi spontană foloseau cuvintele în fraze îmbrăcate într-un permanent veşmânt sărbătoresc, aşezându-le cu multă migală la fundamentul spiritual al elevilor din această şcoală. Consecventa lor pasiune pentru un permanent contact cu noutăţile, i-a făcut să devină nedezlipiţi de studiul individual în specialitate, în toată perioada în care au slujit într-un învăţământ gimnazial, aici la Şiria. Condeiul neîntrerupt şi abundent, asaltat de-o inegalabilă putere de creaţie, alerga cu viteză uimitoare spre noutăţile de specialitate, pentru ca cei doi Maeştrii ai Scrisului şi Vorbitului să poată realiza parametri superiori de autodepăşire. Răsplata efortului lor intelectual a fost primită, prin ascensiunea din învăţământul gimnazial de la Şiria în cel superior, domniile lor ajungând pe cea mai înaltă treaptă a lumii academice.
Domnul prof.univ.dr. Miron Ionescu a ocupat toate funcţiile didactice, de la asistent la profesor universitar. A acumulat o experienţă didactică concretizată într-o activitate ştiinţifică şi publicistică remarcabilă. Ea s-a concretizat prin 32 de cărţi, 24 de volume litografiate, 10 îndrumătoare şi caiete pentru lucrări practice, peste 250 de studii publicate în reviste de specialitate, peste 200 de conferinţe, prelegeri şi comunicări ştiinţifice la diferite manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, 85 de referate pentru susţinerea şi acordarea titlului de doctor în ,, Ştiinţele Educaţiei”.
Domnul prof.univ.dr. Virgil Vintilescu a desfăşurat începând din 1960 o prestigioasă activitate universitară la Unversitatea de Vest şi la Universitatea Tibiscus din Timişoara. A obţinut titlul de doctor în Filologie în 1964 la Universitatea din Bucureşti cu teză despre ,, Viaţa şi opera lui Ioan Slavici”. În 1971 a devenit membru de onoare al Societăţii de Limba Română din Voievodina. A elaborat şi publicat un număr de 6 cursuri universitare, a scos 16 volume tipărite, peste 120 de studii şi articole apărute în reviste prestigioase. Cursurile universitare, volumele şi studiile publicate atestă o viziune personală asupra fenomenului literar românesc pe care îl studiază cu pasiune şi discernământ. Este recunoscut ca unul dintre marii specialişti ai Literaturii Române din secolul al XIX-lea, pe care o interpretează în volume de documente literare, într-o construcţie laborioasă şi originală.
Deşi cu un statut aparte, fiind conducători de doctorate, domnul Prof. univ.dr. Miron Ionescu în specialitatea Ştiinte ale Educaţiei la Universitatea din Cluj şi domnul Prof.univ.dr. Virgil Vintilescu în specialitatea Literatura Română la Universitatea din Timişoara, n-au uitat să muncească cu acelaşi elan spre a realiza învelişul spiritual al studenţilor, asemeni anilor în care râvna şi dorinţa realizării învelişului spiritual îi viza pe aceşti foşti elevi de la Şiria.
Prin autenticul lor spirit intelectual de aleasă superioritate, amintirea celor două voci distincte în arealul ştiinţific şi cultural românesc, stârnesc marea bucurie pentru generaţiile care au avut şansa de a-i întâlni ca profesori la Şiria. De aici au început să-şi dovedească disponibilitatea ireproşabilă pentru cariera didactică, identificându-şi pe parcursul anilor viaţa cu ştiinţa şi cu construcţia profilului moral şi spiritual al celor trecuţi ca elevi sau studenţi prin şcoala domniilor lor.
Aşa au reuşit, printr-un exerciţiu didactic organizat sub patronajul unei înalte exigenţe, să promoveze încă din şcoala gimnazială, calităţi vitale precum cinstea, vigoarea, demnitatea, corectitudinea, respectul şi vocaţia pentru profesia aleasă. Dimensiunea muncii domniilor lor este evidenţiată prin studii, articole, volume de cărţi, care sunt căutate în fondurile documentare ale bibliotecilor sau în librării, constituind pagini de excepţională valoare documentară în pregătirea studenţilor în cele două specialităţi: Ştiinţele Educaţiei şi Literatura Română.
Ca semne de crescută apropiere sufletească a domniilor lor faţă de Şiria, sunt nenumărate reîntoarceri în lumea amintirilor legate de aceste locuri, atunci când în viaţa universitară au întâlnit câte un student de pe plaiurile podgorene.
Urcaţi în vârful piramidei sociale, unde se află şi azi, au revenit la Şiria ca exegeţi şi atunci când foştii studenţi, dornici de a urca ierarhia profesională, în scaunul de la catedră, trebuiau evaluaţi pentru obţinerea gradelor didactice 2 sau 1. Dar niciodată autoritatea şi exigenţa domniilor lor n-au putut fi doborâte aici la Şiria, de o toleranţă excesivă, care să-i determine să accepte criteriul indulgenţei în aprecierea muncii celor care îşi făceau apostolatul într-o şcoală în care, cu ani în urmă domniile lor, slujau învăţământul şirian.
Lecţia umană lăsată foştilor elevi, care şi-au sărbătorit duminică, 30 septembrie 2012, scurgerea celor 50 de ani de la absolvirea clasei a VII-a, este aceea a foştilor dascăli, care pătrunşi de măestrie, dăruire şi pasiune, au ştiut să înnobileze timpul, societatea şi locul acesta cu numele lor. Se înscriu în istoria acestui învăţământ din localitate ca figuri luminoase de dascăli, care merită evocaţi asemeni dascălilor marilor clasici, căci ,,au ştiut şi au izbutit să-şi îndeplinească cu bine menirea.”
Reîntoarcerile domniilor lor la această vârstă dominată de ,,o bogată tinereţe interioară” în ,,FRUMOASA GRĂDINĂ DE ÎNTÂLNIRE A MUNŢILOR CU ŞESUL”, aici pe plaiurile lui Slavici, ori de câte ori le vor putea realiza, vor renaşte clipe de mare bucurie pentru toţi şirienii şi de neuitat pentru cei care au avut cinstea de a fi călăuziţi de personalităţile lor în căutarea şi desluşirea rostului nobil al vieţii. Prin verticalitatea morală, vocaţia lor profesională, tenacitatea, onestitatea şi prestanţa academică vor rămâne o veşnică coloană de lumină vie pentru învăţământul şi cultura românească.
Într-o glăsuire comună foşti elevi, studenţi, cadre didactice, adăpaţi din izvorul perfecţiunii domniilor lor, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-i păstreze ani mulţi, cu sănătate, într-o prelungită măsură a vieţii.

Prof. Marcel Priescu
– consilier local –

print