Cinstirea înaintașilor este, pentru administrația locală din Șiria, o datorie respectată cu sfințenie. Multe personalităţi de mare cinste s-au ridicat din rândul șirienilor, gălșenilor și mâscanilor, însă mulți dintre ei sunt mai puțin cunoscuți pentru generația tânără de astăzi. În semn de recunoștință pentru cinstea adusă localității Mâsca și spre veşnica aducere aminte, sâmbătă, 27 iunie, în parcul din fața Căminului Cultural Mâsca, a fost dezvelit bustul profesorului dr. Ioan Petran, creație realizată de sculptorul Mihai Păcurar.

DR. IOAN PETRAN
– preot şi profesor –

Cu prilejul dezvelirii monumentului uneia dintre cele mai marcante personalităţi ale localităţii noastre, se cuvine să creionăm în câteva cuvinte pe cel care a fost preotul, profesorul şi eminentul filolog, dr. Ioan Petran.
S-a născut în urmă cu 151 ani , mai exact, în anul 1864 la data de 19 ianuarie, în satul Mâsca, din părinţii Pavel şi Ana Petran, fiind al doilea copil (a mai avut o soră: Maria).
Prin moartea timpurie a tatălui, mama rămâne văduvă cu cei doi copii orfani, dar în pofida greutăţilor vieţii, fiind o podgoreancă harnică şi ambiţioasă, reuşeşte să-şi trimită băiatul la cele mai înalte şcoli ale vremii.
Astfel, Ioan Petran urmează cursurile şcolii confesionale din Mâsca, primele clase, între anii 1871-1875.
Între anii 1875-1880 îl găsim elev la Liceul de Stat din Arad, apoi, având o situaţie bună la învăţătură şi fiind orfan se transferă la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde se acordau ajutoare mai substanţiale elevilor orfani şi silitori. Absolvă clasa a VIII-a în anul şcolar 1882/1883 şi-şi ia examenul de maturitate.
În toamna anului 1883 se înscrie la Institutul Teologic din Arad pe care îl absolvă în anul 1886.
Manifestând o predilecţie pentru studiul limbii şi literaturii române, îşi continuă studiile universitare, înscriindu-se în toamna anului 1886, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, ca bursier al fundaţiei „Emanoil Gojdu”.
Studiile sale se vor încununa prin obţinerea titlului de doctor în filosofie în primăvara anului 1901 (Diploma în original, în limba latină o deţine familia avocatului Petru Olaru, a cărui soţie, Delia, a fost nepoata lui I. Petran).
Începuturile carierei sale didactice se leagă de oraşul Braşov, unde va funcţiona ca profesor de limba şi literatura română, timp de un an de zile (1888/1889).
În vara anului 1889 se căsătoreşte cu Aurelia, fiica lui Liubomir Onu din Covăsânţ şi este hirotonit preot pe seama parohiei Şiria. Aici în Şiria se naşte, în anul 1889, fiul Coriolan, care devine un falnic stejar al artei româneşti, recunoscut peste hotare, având titlul de Profesor universitar Dr. Coriolan Petran, care pe lângă activitatea didactică, a elaborat o seamă de lucrări despre Bisericile de lemn din Ardeal, în special din Bihor şi judeţul Arad.
Ca preot, Ioan Petran slujeşte doar un an, pentru că în anul 1890 este numit profesor la catedra de limba şi literatura română a Preparandiei din Arad (Şcoala pedagogică de învăţători).
Aici desfăşoară o bogată activitate pedagogică axată, în special, pe publicarea de manuale şcolare de limba română, în special de gramatică, care se disting printr-o înaltă ţinută ştiinţifică şi realizare metodică de prim rang.
Din presa vremii (revistele „Biserica şi şcoala”, „Tribuna poporului”), aflăm că manualele elaborate de I. Petran şi apariţia lor era salutară în contextul vremii de atunci, dacă ţinem cont şi de faptul că limba constituie, alături de credinţă, fiinţa unui neam.
Pe lângă activitatea de la catedră mai ocupă şi alte funcţii: director al Şcolii de fete (1900-1901), asesor anorar al Senatului şcolii, asesor consistorial, membru în comisia de examinare a candidaţilor la preoţie, profesor la cursurile organizate pentru învăţătorii necalificaţi.
În plină activitate, la numai 40 de ani, contractează o pneumonie şi nu mai poate fi salvat. Se stinge din viaţă în seara zilei de 17 ianuarie 1904.
Slujba de înmormântare a avut loc miercuri, 20 ianuarie, în catedrala episcopală din Arad, în prezenţa episcopului Ioan Ignatie Papp şi a unui numeros sobor de preoţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Institutului Teologic, sub conducerea prof. Trifon Lugojan.
În faţa a numeroşi participanţi (presa vremii notează că biserica era ticsită de lume), directorul Şcolii pedagogice (Preparandia), Roman Ciorogariu a rostit un înduioşător panegiric.
Trupul neînsufleţit al marelui profesor a fost depus în Cimitirul Eternitatea, la groapă rostind un cuvânt de rămas bun elevul Iosif Tărău, ca reprezentant al tinerimii studioase de la pedagogie şi teologie.
Se cuvine ca la acest ceas aniversar să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru odihna sufletului său şi ca memoria lui să rămână mereu vie în sufletele urmaşilor lui.
Ne mândrim că din rândul sătenilor noştri s-a ridicat acest fiu al satului nostru, care a scris în istoria eparhiei Aradului şi a Preparandiei o pagină demnă de istoria naţională a românilor, demnă depus alături de numeroase personalităţi pedagogice şi culturale ale Europei.
Mulţumim Domnului Primar, Consiliului local şi tuturor celor care au contribuit la edificarea acestui monument, care va rămâne mărturie peste veacuri, a existenţei acestei mari personalităţi a localităţii noastre.

Mâsca, înv. pens. Dumitru Gheorghe
27 iunie 2015

print