Ca să ne dăm seama de importanța fără egal pe care o are Maica Domnului în iconomia Mântuirii, e suficient să afirmăm că ea este Născătoare de Fiu al Lui Dumnezeu.
Dacă credinţa noastră pleacă de la leagănul unui copil, în aceeași măsură de la sânul unei mame. Astfel, fiul cu mama sunt într-o unitate inseparabilă. Nu poți vorbi de fiu fără să ai în vedere pe mamă și viceversa. De aceea, ce mai aprobată icoană a Maicii Domnului este cea cu pruncul în brațe.
Fecioara Maria face parte din acțiunea de Mântuire voită de Dumnezeu Tatăl din veci. De aceea ea este numită „Începătura mântuirii noastre”, cum zice troparul Buneivestiri, sau „solitoarea mântuirii” care pentru curățenia ei morală deosebită, pentru castitatea ei fără egal, a fost aleasă de Dumnezeu ca să nască în chip miraculos pe Fiul Lui Dumnezeu ca om. La Bunavestire, când este anunțată de îngerul Gavril despre nașterea mai presus de fire nu se împotrivește, ci exclamă: „Iată roaba lui Dumnezeu, fie mie după cuvântul tău!” Luca 1-38.
Ea este numită în contextul credinței noastre cea de a doua Evă. Dacă prin prima Evă, consoarta lui Adam, neamul omenesc a căzut și distanța dintre Dumnezeu și om s-a lărgit, prin cea de a doua Evă am dobândit mântuire.
Iată pentru ce, în contextul mântuirii, Fecioara Maria ocupă un loc de frunte și Biserica îi acordă venerare sau supracinstire dată ei pentru următoarele considerente:
1. A cinstit-o Dumnezeu Tatăl, planificând-o să nască pe Fiul Său.
2. A cinstit-o Dumnezeu Fiul, care după mărturia Scripturii, în copilărie îi era supus și pe cruce a dat-o în grija apostolului Ioan, conform Ioan 19,26
3. A cinstit-o Elisabeta, rudenia sa, numind-o „binecuvântată între femei”.
4. A cinstit-o îngerul Gavril la Bunavestire, zicându-I „Binecuvântată între femei cu rod binecuvântat”, închinându-I-se.
5. Ea însăși a grăit despre ea, sub influența Sfântului Duh „Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile”conform Luca 1, 48.
Oare tu te poți numi creștin dacă necinstești ceea ce Dumnezeu cinstește?
Deoarece în persoana fecioarei s-au întâlnit Dumnezeiescul cu omenescul, spiritul cu materia și cerul cu pământul, Biserica I-a mai acordat 7 însușiri: preasfântă, preacurată, preabinecuvântată, preasfântă, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare și pururi fecioară Maria.
O mai cântă arta și literatură, cele mai mărețe teme fiindu-I oferite ei, deoarece fără ființa ei, întruparea și mântuirea nu ar fi fost posibile
După tradiţia creștină, Maica Domnului, Maica Vieții, și-a dat obștescul sfârșit în grădina Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat până la epuizare cu sudori de sânge după partea omenească din El. Acolo îi fac ucenicii priveghere, până la vremea când printr-o vrere divină, a fost înălțată cu trupul la cer, rămânând rugătoare și solitoare pentru noi acolo.
Sigur, numai Fiul ne mântuiește. Dar cum într-o procedură cotidiană, intervenția unei mame poate schimba voința fiului, tot așa ne rugăm Fecioarei Maria să intervină la Fiul Său ca să ne mântuiască, zicând și noi cu poetul:
„Roagă-te Măicuță Sfântă,
Roagă-te și pentru noi
Primește cântarea noastră
Și ne scapă de nevoi!”
Preot Teodor Poneavă

print