Educaţia, autoeducaţia şi talentul artistic aşează un tânăr şirian pe drumul împlinirilor

Trăim într-o epocă fără analogie cu perioadele istorice precedente, în care uneori ne face să credem că și civilizația se află la răscruce de drumuri.
Spre a face față șocurilor și ciocnirilor de care societatea este frământată, se impune în ansamblu schimbarea atitudinilor și orientărilor fiecărui tânăr sau adult față de sine și față de cei din jur. Se poate spune, prin urmare, că reconstrucția societății trebuie să înceapă cu reconstrucția ființei umane. Forța morală, virtutea și credința pe care și le formează fiecare membru al societății etichetează prezentul și viitorul. O. Paler, în cartea sa ”Un om norocos” afirmă: ”dacă fiecare om ar face pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora, probabil și absurdul și zăpăceala din univers.”
Așadar, cel care vrea să schimbe societatea spre a merge spre bine, trebuie să înceapă cu sine însuși: să schimbe modul de a gândi și de a muncii, în lumina realizării unor valori autentice. Acest lucru implică o redimensionare a contribuției tuturor factorilor de educație asupra formării personalității tânărului de azi și de mâine. Aș pleca în acest sens de la înțelegerea multiplicării acțiunilor educative încă de la început, adică din familie, continuându-se cu grădinița, școala primară, gimnazială, liceală, ajungându-se până la treapta cea mai înaltă – învățământul superior. Dar această educație, ca să dea rezultatele dorite în societate, trebuie propulsată din interior, cu alte cuvinte, să existe dorința și voința fiecărei persoane de a participa la propria educație.
Ioan Slavici în ”Educația rațională” spunea că ”simpla purtare de grijă pentru buna dezvoltare trupească și sufletească poate fi o bună creștere, o bună deprindere, bună îndrumare pentru viață. Omul își pierde rostul îndată ce e lăsat de capul lui.” Iată că marele nostru scriitor șirian, anticipa cu mult înainte, pericolul înțelegerii greșite a libertății și apariției haosului în locul ordinii și disciplinei liber consimțite. De data aceasta, stând de vorbă cu un tânăr șirian, student la Facultatea de Arhitectură din Timișoara și participând la o parte din activitățile sale, am avut marea bucurie de a vă putea aduce în față un exemplu al zilelor noastre a cărui personalitate, printr-o armonioasa îmbinare a educației, cu autoeducația și talentul, acoperă nevoile societății într-un anumit compartiment, care se raportează la nevoile comunității din care acesta provine. Încerc în continuare să argumentez cele afirmate, adresând tuturor tinerilor chemarea de a nu trăi viața la întâmplare ci controlându-și-o și pornind de la propria cunoaștere. Moliere afirma că ”numai faptele fac să ne cunoaștem ceea ce suntem”, iar Pitagora ne îndeamnă ”în fiecare seară, înainte de a adormi, fă examenul conștiinței tale.”

VERNISAJUL EXPOZIȚIEI DE GRAFICĂ
”PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL ȘIRIEI – ÎNCOTRO?”

Numele tânărului șirian, în construcția profilului moral și spiritual al căruia, un rol important l-a avut și educația fundamentată în familie și instituțiile de învățământ din Șiria, până la absolvirea gimnaziului, este Cristian Moțiu. Acum este student în anul III la Facultatea de Arhitectură din Timișoara. Educația, autoeducația, talentul și hărnicia au făcut ca să fie cunoscut în lumea artistică, încă din primul an de facultate. Astfel, în anul 2009 a obținut Premiul I la ”Concursul național de arte vizuale – Strada Mare”, organizat de Uninea Arhitecților din România, în anul 2010, Premiul II pentru performanță în proiectare, în anul 2011, Diplomă de Excelență tot pentru proiectare, iar în anul 2012, Premiul celui mai bun proiect al grupei din cadrul atelierului de proiectare an II, al Facultății de Arhitectură din Timișoara.
Acestui palmares i se adaugă Expoziția de Grafică, inițiată și organizată sâmbătă, 10.11.2012, orele 17, la Muzeul Ioan Slavici și Emil Monția din Șiria. La vernisajul acestei expoziții de grafică și fotografii, realizată împreună cu prietenul său, Istvan Emanuel, student la Facultatea de Design Grafic Arad, au fost invitați iubitorii de artă din județ și localitate. Vernisajul a fost onorat prin prezența Primarului Ing. Valentin Bot, a unor Consilieri Locali, a d-lui Nagy Vizitiu Alexandru, președintele executiv al Asociației Pro Urbe Arad, a d-nei Adelina Stoenescu, din partea Complexului Muzeal din Arad, a unui mare număr de iubitori de artă din comună și împrejurimi.
Într-o ținută elevată, tânărul student și-a precizat de la început scopul expoziției ”acela de a aduce la cunoștința locuitorilor Șiriei faptul că localitatea are un fond arhitectural de mare valoare artistică și estetică, aflat azi în pericol: degradarea propriu-zisă a clădirilor, transformarea lor și folosirea unor materiale moderne necorespunzătoare sau chiar dărâmarea și înlocuirea lor cu alte construcții net inferioare din punct de vedere structural și estetic.”
Pasiunea pentru profesia de arhitect a acestui tânăr, a întărit și mai mult convingerea auditoriului, atunci când acesta a mărturisit că împreună cu un coleg au străbătut la pas străzile Șiriei, inventariind tot ceea ce se poate încadra într-un fond autentic valoros, atât ca mărturie istorică, cât și ca realizare artistică. Sfătuindu-se cei doi, în urma celor constatate au ajuns la concluzia, că Șiria păstrează încă un bogat tezaur arhitectural, care poate evidenția momente istorice importante, fie numai pentru localitate, fie pentru trecutul istoric al acestei țări.
Cu energia specifică vârstei, tânărul arhitect, exteriorizându-și puternicele trăiri interioare, a cerut sprijin auditoriului spre a i se asocia pentru a responsabiliza întreaga comunitate, pentru păstrarea valorilor deosebite care există în Șiria. A fost un moment de meditație în care mulți dintre noi am apreciat tema expoziției, redată prin acea interogație ”patrimoniul arhitectural al Șiriei – încotro?” Este semnalul de alarmă care prin educație și autoeducație poate aduce un răspuns pozitiv, atât de mult dorit de acest tânăr, înfricoșat de pericolul îmbolnăvirii localității cu chiciuri arhitecturale.
Locul ales în realizarea expoziției, castelul construit de către baronul Janos Bohus în anul 1838, evidențiază de la intrare prezența stilului neoclasic în această construcție. El se caracterizează în principal printr-o întoarcere la formele greco-romane. Construcția oscilează între măreția sobră a arhitecturii romane și grația și eleganța artei grecești. Ne întâmpină de la intrare coloanele care înlocuiesc pilastrul, susținând fațada și asigurând din exterior măreția construcției castelului. Ea este accentuată și prin construcția camerelor înalte și spațioase, cu uși înalte, caracteristice stilului neoclasic. Lucrările expuse au evidențiat talentul celor doi tineri, înzestrați cu capacitatea de autoproiectare a devenirii lor profesionale și cu pasiunea pentru cunoașterea amănunțită a stilului neoclasic, prezent și în creațiile proprii prezente în această expoziție.
În tablourile lui Cristian Moțiu regăsim nu numai o lume materială rece, aceea a clădirilor, ci și partea sufletească, pasională a creatorului, care dorește să fie ascultat și apreciat ca un slujitor împătimit al păstrării creației arhitecturale existente în Șiria, care rămân peste ani valoroase surse istorice.
Orientându-se cu multă siguranță de sine în sfera terestră, el reușește să ofere tablourilor sale conținut, energie și frumusețe artistică. Indiferent unde ar fi așezată această expoziție, atât prin interogația pusă ca un lightmotiv, cât și prin mesajul transmis, putem să considerăm cu bucurie că un semnal de bine pentru această localitate poate fi dat și de către generația tânără.
Spre a multiplica momentele de revelație, tânărul artist a înfrățit arta grafică cu muzica și literatura. În acest scop, din sala în care compozitorul Emil Monția își concepea creațiile muzicale și unde mobilierul, pianul și violoncelul compozitorului rămân simboluri ale prezenței vii ale acestuia, au răsunat interpretări instrumentale și vocale, adresate publicului prezent la vernisaj. Ele au fost realizate de către tenorul Daniel Zah, acompaniat de către pianista Laura Leontiuc și violonista Mireana Ștef, care au ales piese reprezentative momentului, din repertoriul clasic, făcându-ne să considerăm că audiem și un scurt concert simfonic de o înaltă ținută artistică. Repertoriul celor trei artiști ne-a dus cu gândul chiar și mai departe, la vremea în care, în acest castel, baroneasa Antonia Bohus organiza întâlniri cu personalități culturale ale vremii, pe care le-a convins să doneze sumele de bani încasate la unele spectacole, în folosul acțiunilor caritabile pe care domnia sa le organiza.
Poate să fi fost tocmai această sală a castelului, locul unde baroneasa a găzduit și seratele muzicale. Vrem să-i facem pe acești interpreți să-și imagineze că afirmația mea este o realitate și să fie mândrii pentru că la aceste serate un participant obișnuit era Franz Lisz.
În semn de bucurie pentru pasiunea pentru artă și frumos a tânărului Cristian Moțiu, poetul popular Ioan Lasca, aflat la vârsta de 81 de ani, a completat momentul artistic cu un recital de poezie, creație proprie, dedicată realizatorului acestei expoziții.
Apreciem că expoziția a oferit o imagine de ansamblu asupra creației artistice a unui tânăr talentat, care stăpânește cu deplină siguranță tehnicile grafice și știe să imprime realității conotații simbolice.
Trebuie să rămână o speranță, că astfel de tineri valoroși vor duce pe un drum bun prezentul și viitorul societății românești. Numai așa va putea primi răspunsul dorit la întrebarea ”patrimoniul arhitectural al Șiriei – încotro?” realizatorul acestei expoziții de grafică și fotografie.

Prof. Marcel Priescu
Consilier local

print