de Eleonora Oprea

Lăsînd gluma la o parte, mă întreb şi mă socot

Avem oare şi noi  dreptul ca să fim pe primul loc?

Meditînd la timpu-n care pentru alţii ne spetim

Uităm repede se pare cîte-n viaţă pătimim.

Lasă treacă de la mine că aşa i-am învăţat

Ţinem toată casa-n spate cu copii şi cu bărbat .

Inimoase , înţelepte sfaturi bune ştim să dăm

Alergăm din zori în noapte şi pe toţi îi împăcăm .

Nu prea ne întrebă nimeni tu mai poţi , n-ai obosit ?

Inima ce îţi doreşte ?  Ai un vis neîmplinit ?

Nu ne plîngem cînd ne doare , lacrimi multe înghiţim.

O, dea-ţi şti cîte îndură trupul nostru cel fragil.

Uriaşă e iubirea care-n noi sălăşluieşte

Ăsta e secretul care cugetul îl oţeleşte .

print