Începem meciul de ping pong cu politicienii din Arad. Un meci ba amuzant, ba penibil, ba caraghios, dar limpede ca lumina zilei este că meciul e jucat de amatori. Amatorlâcul a dominat întreaga politică arădeană, dar și în restul patriei, de la revoluție și până în zilele noastre. Excepțiile sunt rare.

Și ce se poate observa în presa locală tot mai cuminte și tot mai inertă? Mă refer la politichie (politica e altceva) și nu la alte domenii. Onori politicienii și politrucii arădeni sunt pe baricade tot timpul cu vorbele. Se schimbă mingi dintr-o parte într-alta, adversarii se atacă unii pe alții cu mânie, dar nu știu cum se face că rezultatul este nul. Într-un meci de ping pong ar trebui să fie un câștigător. Că așa-i în ping pong.

Cum e posibil? Simplu. Fiecare îl atacă pe celălalt acolo unde-i greu voinicului. A doua zi, voinicul atacat găsește veriga slabă din apărarea celui care l-a atacat și lovește cu precizie exact în punctul slab. Și unul și celălalt au câștigat un punct. Meciul și competiția continuă sine die luni și ani de-a rândul cu această joacă infantilă în care adversarii lovesc și primesc lovituri alternative. Și, firesc, până la urmă meciul e nul. Toată lumea dărâmă, nimeni nu construiește. Practic, ping pongul îi afectează pe arădeni și prea puțin pe cei care practică jocul.

Interesant este că fiecare are dreptate atunci când lovește. Dacă nu există replică în aceeași zi, cetățeanul îi dă dreptate celui care atacă. Dar, dacă a doua zi cel atacat vine cu replica, vom constata că acesta anihilează atacul adversarului și contraatacă cu aceeași temă sau pe o altă temă. Un joc de na-ți-o ție, dă-mi-o mie fără sfârșit și, din păcate, fără o finalitate constructivă pentru cetățean.

Cu ce ne alegem noi din ping pongul politicienilor? Cu un joc inutil politicianist, cu informația deseori falsă, dar niciunul dintre căuzași nu răspunde pentru dezinformarea cetățeanului. Ei merg imperturbabili înainte cu jocul lor și se iluzionează că au dat lovitura la lada de gunoi. Exact acolo au dat lovitura dar, din nefericire, prin preajmă se află și destui indivizi care mușcă din momeala politicianistă. Nu vreau să dau exemple de ping pongiști arădeni. Deocamdată. Pentru că, arareori mai vezi că unul dintre jucători are și argumente irefutabile. Culmea ironiei este însă că, chiar și cu astfel de argumente, adversarul contraatacă, ori dezinformând, ori schimbând subiectul. Pentru că, dacă este actor pe scena politică, el trebuie să-și joace rolul. Iar rolul lui este să dea replici, chiar dacă nu are argumente. Să se știe că el există, chiar dacă există degeaba.

La nivel național, lucrurile sunt mult mai grave. Acolo lupta nu mai este pentru interese și dispute locale, ci pentru existența națiunii. Îi interesează pe politicienii români patria și poporul? Să fim serioși! Exemplul cel mai elocvent este Liviu Dragnea. De la câștigarea alegerilor și până în prezent singura lui preocupare a fost cum să facă praf justiția pentru a scăpa el de pedeapsă. Acestui scop i-a fost subsumată toată politica partidului pe care-l conduce. Programul de guvernare cu care a defilat în campania electorală? Pauză totală, a fost conceput pentru fraieri și s-a dovedit că au fost destui la alegeri. Programul a fost uitat, pentru că singura preocupare a lui Dragnea a fost salvarea propriei persoane. N-a mai contat nici măcar partidul, iar despre populație n-are rost să mai vorbim.

Grav este că Dragnea nu are adversar în arena politică. PNL este pe nicăieri, iar celelalte partide nu contează. N-au doctrină, n-au oameni, n-au lideri, n-au idei, n-au energii, n-au replică. Și așa se face că iresponsabilul și șmecherul Dragnea joacă ping pong cu populația României. Cu acea parte a populației care a înțeles jocul meschin al liderului PSD și încearcă stoparea dezastrului național.

Mijloacele de luptă ale românilor sunt limitate. Ieșitul în stradă este cam singura soluție. Dragnea mereu ne amintește că a câștigat alegerile, așa că poate să-și facă de cap. Că așa-i în democrație! Ai câștigat, îți bați joc de națiune, inclusiv de cei care ți-au dat puterea.

Mai încearcă și președintele Iohannis să mai dea câte o minge peste fileu, mai încearcă ceva o anumită parte a presei, mai încearcă și societatea civilă, dar groparul națiunii nu se dă bătut.

Cu tot episodul Tudose, pesedistul Dragnea domină plitica românească și trimite la lada de gunoi a istoriei un popor care i-a dat puterea. Să mai spun că românii își merită soarta?

Ioan Iercan

print