Cu câteva luni în urmă, am primit o cerere de ofertă din Bangalore (India), pentru ca să le livrez o maşină cu comanda numerică, prezentată în pagina mea web www.thermalcuttingmachine.com.  Firmă din India “Aerospace Internaţional Inc.” ar urma să utilizeze această maşină pentru debitarea de table din oţel, pentru “Defence Industry of India”.  Acest fapt m-a determinat să revizuiesc cunoştinţele mele despre geografia şi istoria acestei ţări.

În scrierea sanscrită din India apare foarte des cuvântul “shiri”. Am acordat o oarecare atenţie acestui cuvânt,  făcând o conexiune posibilă cu denumirea comunei Şiria, în care eu m-am născut.

De multă vreme m-am întrebat de ce satul meu se numeşte “Şiria” ? Cine i-a dat acest nume şi când ? Cel puţin eu, nu am găsit pe cineva care să vină cu explicaţii ştiinţifice clare, însoţite de mărturii scrise, sau arheologice solide.

Există o atestare documentară din 1169 a acestei localităţi, ca reşedinţa de cnezat.

Există cercetări din 1976 ale istoricului Prof. Otto Greffner, pe atunci fiind director al Muzeului de Istorie din Arad, publicate în “Cetatea Şiria, contribuţii monografice”.

Există cercetări ale prof. dr. Teodor Voştinaru, prezentate în “Monografia comunei Şiria” ediţia din 1996.

Contribuţiile acestora sunt deosebit de valoroase şi am un respect deosebit pentru domniile lor.

Prof. dr. Teodor Vostinaru susţine, alături de o fundamentare puternică, faptul că cetatea dacică Ziridava este de fapt comună Şiria. Coordonatele geografice ale Ziridavei, stabilite de Ptolemeu (părintele geografiei) în secolul 2 e.n. sunt cele mai apropiate de cele ale comunei Şiria, faţă de alte variante care se referă la localităţile Cenad, sau Pecica, sau Arad, sau Zărand, sau Cladova. Mă alătur şi eu acestei susţineri bine fundamentate.  Paginile de Internet  despre “Ziridava” sunt pline de părerile unor “istorici”,  care au uitat complet că mai există şi o localitate care se numeşte Şiria !

Faptul că lângă Cenad s-au găsit urme de obiecte din lut de pe vremea dacilor, nu poate constitui un argument pentru faptul că locul Cenad se numea Ziridava. Obiecte din lut dacice au fost găsite şi în zona Fântânele de lângă cetatea din Şiria ! Apoi Ptolemeu spune că Ziridava se afla pe malul drept al Mureşului (Maris), deci nu poate fi vorba despre Cenad care este la sud de Mureş ! Or, dacii nu-şi făceau niciodată cetăţi pe câmpie, ci întotdeauna pe dealuri strategice, cu vizibilitate întinsă ! Romanii, după ce au cucerit Dacia au abandonat cetăţile dacice din locuri înalte şi cu păduri. Ei preferau luptele în zone întinse şi-şi făceau cetăţi în zone de câmpie. Romanii aveau oroare de locurile înalte şi cu păduri. Nu au uitat înfrângerea din pădurile Teutoburgului. Astfel se explică faptul că în perioada asupririi române în Dacia (106-271 e.n.) despre Ziridava nu se mai ştie nimic. În schimb romanii au construit cetăţi în zone de câmpie (Cenad, de exemplu). În plus, cuvântul “Ziri-Dava” (sau Şiri-Dava, obişnuit la daci z = Ş), se aseamănă cu “Şiri-a” şi nicidecum cu Cenad, sau altele !

Istoria comunei Şiria începe din cele mai vechi timpuri, înainte de anul 2.000 îen şi negura trecutului acoperă orice încercare de a stabili originea cuvântului “Şiria”.

În astfel de cazuri, singurele posibilităţi de a cerceta trecutul, sunt lingvistică şi logică!

Este un fapt unanim recunoscut faptul că limba unui popor este cea mai puternică armă a sa! Mai mult, limbă vorbită de cei mulţi nu poate fi schimbată prin decrete sau prin dispoziţii! Limba unui popor dispare, numai atunci când şi acel popor dispare! (vezi istoria imperiului hitiţilor din zona Turciei de azi, etc.).

În jurul anilor 2.000 î.e.n., triburi ale pelasgilor carpato-danubieni  (strămoşii dacilor) au migrat în nordul Indiei, unde au învins triburile locale, fapt recunoscut de istorici cu referire la bătălia de la Hari-Yupuya (Harappa). Carpato-danubienii-aryeni au instaurat o nouă ordine socială, împărţind societatea în 4 clase sociale: ramanii (b-rahmanii de mai târziu), kasha-tryas, vai-shy-aş şi shudra (localnicii). Aceşti cuceritori au stabilit şi reguli în domeniul limbii şi scrierii, au introdus aşa numita “scriere ordonată” numită “san-schrita”. Timp de sute de ani, au preluat filozofiile şi poveştile locale vechi de prin anii 4.000 î.e.n. şi le-au scris în limba sanscrită. Aceste scrieri sunt cunoscute sub denumirea de “Scrierile Vedice”, în care “veda” înseamnă “a vedea”,  “a cunoaşte”. Aceste scrieri există fizic, cuprind 4 capitole şi constituie “scriptura religiei hinduse”, similar cu scriptuta creştină (biblia) de mai târziu. Această scriere ordonată (o limbă moartă de fapt) este similară cu limba latină introdusă în Imperiul Roman.

Printre cuvintele sanscrite se află şi cuvântul “shiri”  (scris uneori şi “sri”) ! Acesta se traduce prin : lumină, înţelepciune, avere,  aur,  frumuseţe, noroc, fertilitate, splendoare, onoare. Cuvântul se utilizează la hinduşi şi în sensul de “maiestate”, “sfinţenie”, ataşat numelui de persoane, ca titlu de respect.  Un cuvânt derivat este şi “shira” care se traduce prin cap, punct cel mai înalt. La hinduşi,  zeiţa belşugului se numeşte “Shiri”.

Există în India foarte multe persoane cu numele “Shiri”.

Acum, revin la numele localităţii Şiria. Cred că numele de “Shira” (shiri-a), care se traduce prin “cap”, său “punct cel mai înalt” ar reflecta faptul că cetatea Şiria se află pe capătul de deal (promontoriul Munţilor Zarandului, de fapt).

Atribuirea sensului de “luminos” este clar reflectată şi prin denumirea din timpul stăpânirii habsburgice (“hell-burg” = luminos oraş), sau din timpul stăpânirii austro-ungare (“villagos” = luminos).

Atribuirea sensurilor de “splendoare”,  “onoare”,  “înţelepciune”, etc., cred că se poate atribui fără reţinere, acestui loc minunat şi acestor oameni minunaţi care trăiesc în Şiria!

Localitatea beneficiază de un pământ arabil foarte fertil (cernoziom negru clasa I), de dealuri pentru vii, pădure şi piatra de construcţii,  de loc de retragere strategică militară în caz de atacuri duşmane, de loc ferit de vânturile de nord şi est, de loc ferit de inundaţii, etc.

În negura istoriei, egiptenii, se pare, au preluat sensul de “luminos”, sub forma “syry”. De exemplu ei au denumit “Syryus” steaua cea mai luminoasă a cerului (din constelaţia Câinele mare, numită şi “steaua câinelui”). De fapt localitatea Şiria se numea în Evul Mediu “Syry” ! Poate şi cuvântul “sire” adresat unui rege, are originea în această scriere sanscrită.

Nu vreau să se înţeleagă greşit că noi am preluat de la indieni numele localităţii Şiria ! Conexiunea este, de fapt. inversă!  Pelasgii (strămoşii dacilor) au introdus în India scrierea şi limba din spaţiul carpato-danubian! Aceste cuvinte existau în spaţiul nostru mioritic şi înainte de migrarea europenilor spre India. De fapt, unii istorici spun că ar fi mai corect să ne exprimăm “euro-indieni”, în loc de “indo-europeni” !

În scrierea dacilor apare de multe ori înlocuirea consoanei “s” cu “z”, sau invers, deci pronunţarea “ziri” sau shiri” nu constituia o anomalie, iar adăugarea cuvântului “dava” (“ziri-dava”) este clară pe tot întinsul Daciei, însemnând “localitate”.

Cine a fost primul om care a avut ideea de a numi aşa localitatea Şiria, cred că nu vom ştii niciodată ! Dar sensurile minunate ale acestui cuvânt spun un singur lucru: Şiria este o localitate binecuvântată de Dumnezeu şi de istorie !

Cu stimă, dr. ing. Alexandru Albu, Timişoara

print