simpozion (9)Festivalul de literatură, teatru, film şi fotografie „Ioan Slavici”, ediţia I, desfășurat la Șiria în perioada 1-2 august a debutat sâmbătă, 1 august, în incinta Complexului Muzeal „Ioan Slavici” din Şiria cu simpozionul de literatură cu titlul „Actualitatea lui Ioan Slavici: prozatorul, publicistul”. Au fost aduse în discuție aspecte mai puţin cunoscute a operei literare şi au fost abordate dimensiuni mai puţin cunoscute ale marelui scriitor.

Alături de numeroși șirieni și oameni de cultură arădeni, la evenimentul cultural au luat parte Adrian Țolea, președinte interimar al Consiliului Județean Arad, Ana Maria Dragoș, președintele Centrului Cultural Arad, Valentin Bot, primarul comunei Șiria, dar și invitaţi de marcă precum prof. univ. Cornel Ungureanu şi prof. univ. Lucian Vasile Szabo din Timişoara şi scriitorul Vasile Dan – preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – filiala Arad, care și-au prezentat lucrările pe această temă.
„Vreau să mulţumesc partenerilor noştri pentru faptul că suntem împreună în acest proiect: Centrul Cultural Judeţean Arad, Primăria comunei Şiria, d-lui primar Valentin Bot, în mod special pentru tot ceea ce face aici, la Şiria. Este cu totul deosebit acest cadru şi, pe bună dreptate, este poate cea mai frumoasă comună din judeţul Arad. În final vreau să vă asigur că vom sprijini toate proiectele, toate iniţiativele care vor promova autenticitatea noastră arădeană şi identitatea noastră culturală naţională”, a precizat Adrian Ţolea, preşedinte interimar al Consiliului judeţean Arad.
Vasile Dan, preşedintele Uniunii Scriitorilor, filiala Arad, a vorbit despre ideile, mentalitatea și convingerile lui Ioan Slavici, care de cele mai multe ori au fost neînțelese.
„Ioan Slavici nu este un caz închis în istoria literaturii române ci, din punctul meu de vedere, este un caz deschis. Nici astăzi “problema Ioan Slavici” nu este întru totul lămurită, agreată şi acceptată. Ioan Slavici a avut idei, a avut convingeri, a avut atitudini inconfundabile atât pentru statul în care s-a născut – imperiul austro-ungar apoi dualismul austro-ungar care i-a oferit nu doar procese nenumărate de calomnie ci şi 1 an de închisoare – dar şi pentru statul nou – România – care, la fel ca celălalt, a avut o atitudine neînţelegătoare cu ideile provocatoare ale lui Slavici, de asemenea el făcând şi aici 1 an de temniţă, în 1919, imediat după Primul război mondial. Ioan Slavici a fost atât de dârz în idei, mentalitate, convingeri, opinii încât nu l-au putut “înmuia” nici aceste “experienţe” ca deţinut politic; mai mult decât atât, el a refuzat să facă o cerere de graţiere care l-ar fi scutit de efectuarea celor doi ani de temniţă, primul în 1888 iar cel de al doilea în 1919. Din punctul meu de vedere, Ioan Slavici este primul român cetăţean european şi acest lucru era aproape imposibil de acceptat în vremea lui, dar pun o întrebare: este uşor de acceptat astăzi? Se consideră orice român un cetăţean european?”.
Prof. univ. Cornel Ungureanu a salutat inițiativa organizării evenimentului dedicat scriitorului Ioan Slavici, „care a definit ideea românească, dar şi ideea europeană”:
„S-au scris zeci de cărţi despre Ioan Slavici, despre opera sa şi iată că acum ne aflăm la o manifestare extrem de importantă în localitatea în care acesta a văzut lumina zilei, la Şiria. În urmă cu mai mulţi ani, trăind întâmplări extraordinare la colocviile “Cultură şi credinţă” de la Putna dedicate lui Mihai Eminescu, m-am gândit că ar fi important ca astfel de manifestări să existe şi în vestul ţării, obţinând în acest sens şi binecuvântarea Î.P.S. Nicolae, mitropolitul Banatului la acea vreme. Acest mare scriitor român, Ioan Slavici, este acum adăpostit de opera sa şi faptul că ne întâlnim aici şi vorbim despre cei 90 de ani de la trecerea lui în nefiinţă este o acţiune memorabilă şi onorabilă în acelaşi timp, de aceea vă mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă această acţiune. În cartea mea despre Ioan Slavici, pornind de la ideea că, spre deosebire de Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici este un mare om al construcţiei culturale, spuneam că el a fost un scriitor împotriva voinţei sale, la fel ca şi alţi scriitori din Europa Centrală: Franz Kafka, Hermann Broch şi alţii. Istoria sentimentală a lui Slavici a fost una extraordinară, la fel ca şi la Mihai Eminescu, ambii iubind imperiul, iubind pe împăratul Franz Josef, iubind identitatea naţională, lucru pentru care, uneori, ei au fost blamaţi pe nedrept. Fiecare dintre cei care au definit istoria românească au fost contestaţi uneori dintr-o actualitate prea explozivă, pentru că există voci ale tinerei generaţii care spun că nu mai avem nevoie de Eminescu sau se întreabă ce caută Slavici în manualele şcolare. Trebuie să înţelegem că fiecare generaţie nouă şi fiecare spirit tânăr are o capacitate de negaţie care, uneori, ia dimensiuni periculoase. La fel ca şi în alte vremuri, există acum o vocaţie sinucigaşă a comentatorilor, aşa-zişi culturali. Probabil că ştiţi că unii din marii dictatori ai lumii aveau un anumit spirit artistic şi atât Stalin, cât şi Hitler sau Lavrenti Beria, şeful Serviciilor Sovietice de Securitate, au scris poezii. În fiecare scriitor există o vocaţie constructivă de “homo edificator”, dar uneori şi amintirea răului care poate trăi în fiecare dintre cei care scriu. Noi participăm astăzi la un eveniment dedicat unui scriitor – Ioan Slavici – care a definit ideea românească, dar şi ideea europeană şi pentru acest lucru trebuie să-i fim recunoscători”.
Prozatorul și criticul literar, prof. univ. Vasile Lucian Szabo de la Universitatea de Vest din Timișoara a subliniat, printre altele, activitatea jurnalistică a lui Ioan Slavici:
„Autorităţile locale nu trebuie să ajute cultura, ci ele trebuie să finanţeze cultura, la fel cum finanţează şcolile, spitalele, construcţia de drumuri şi alte instituţii. Vedem aici că acest lucru se întâmplă, pentru că Slavici a făcut o cultură de elită şi, uneori, un scriitor este mai important decât un drum. Cu toate că Slavici a scris mult, el nu a fost doar un scriitor, ci şi un autor care nu a scris doar proză, piese de teatru sau comedii, ci a scris foarte multe lucruri. Cred că Ioan Slavici este poate cel mai important jurnalist român şi, de departe este mult mai important în acest domeniu ca şi Eminescu sau Caragiale. Slavici a fost singurul dintre ei care a fost reporter, care a mers pe teren, pentru că în 1876 Slavici era în Bucureşti şi mergea şi inspecta trupele române, urca Dealul Spirii şi vedea cum se organizează carele de luptă ale acestei armate şi scria reportaje pe care le trimitea la “Telegraful român” din Sibiu. De asemenea, Ioan Slavici a fost un foarte bun jurnalist economic pentru că a studiat economia la Viena, beneficiind acolo de experienţa unor profesori de marcă din acea perioadă. A scris articole economice în publicaţia “Minerva” şi altele, iar ele vădesc faptul că ştia să întocmească, să citească statistici şi să ofere analize economice extrem de valoroase în contextul acelor vremuri. A scris un articol intitulat “Reforma sanitară” şi l-am pomenit pentru că şi astăzi noi vorbim de o reformă sanitară parcă fără de sfârşit, iar în acest articol el vorbeşte şi despre reforma din învăţământ, lucru care de 25 de ani încoace este într-o permanentă schimbare la noi. Iată cât de actuale sunt acele situaţii pomenite de Ioan Slavici cu aproximativ 100 de ani în urmă. În perioada din preajma Războiului de Independenţă au existat câteva pariuri literare şi primul dintre ele are loc în 1871 între Slavici şi Eminescu, când Eminescu scrie “Făt Frumos din lacrimă”, Slavici îl critică oarecum, iar Eminescu îl provoacă să scrie el ceva mai bun astfel că Slavici culege şi rescrie “Zâna zorilor”, brevetând o reţetă de basm, cu mult peste ceea ce scrisese Eminescu. Apoi Slavici mai are câteva “dueluri” literare cu Ion Creangă, dar şi cu Ion Luca Caragiale, din acestea marea învingătoare ieşind literatura şi cultura românească care a beneficiat de bogata activitate literară şi artistică a celor 4 mari clasici. Trebuie să mai menţionez că Ioan Slavici a fost şi un editor extraordinar, un “făcător de ziare” dacă îmi permiteţi, ziarul “Tribuna” din Sibiu fiind un astfel de exemplu. Nu în ultimul rând Ioan Slavici, alături de prietenul său, Eugen Brodea, are merite foarte mari în realizarea unei agenţii de presă în România numită „Corespondenţa Română”. Ce s-a întâmplat la Șiria este un lucru foarte bun, este un început pentru lucrurile extraordinare care vor fi făcute în viitor, pentru că Ioan Slavici merită toate aceste lucruri, nu doar onoruri ci şi punerea în evidenţă a activităţii sale. Ioan Slavici a fost un scriitor foarte complex pe care noi abia acum începem uşor să-l înţelegem, el rezervându-ne încă foarte multe surprize în viitor. Slavici este foarte greu de înţeles la Bucureşti pentru că este un scriitor, mă repet, foarte complex. Ca să citeşti romanul “Mara” trebuie să scapi de nişte complexe: trebuie să înţelegi că “Mara” sau “Moara cu noroc” nu este despre ţărani sau despre lucruri simple, ci despre lucruri complexe, despre amestecul banilor, al capitalului, amestecul ideologiei. Slavici este omul central-european exemplar pentru lumea noastră de astăzi, aşa cum Aradul este un loc exemplar, aşa cum Lipova este un loc exemplar, aşa cum Timişoara este un loc exemplar. Noi trăim în această realitate complexă a unei Europe în care fiecare încearcă să-şi găsească identitatea. Slavici a devenit cetăţean român abia în 1896 când el deja schimbase literatura română, deci gândiţi-vă cât de greu este să acceptăm această profunzime a sa şi a operelor sale”.
În cadrul evenimentului, artistul fotograf prof. univ. dr. Virgiliu Jireghie, din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad a prezentat expoziția de fotografie „Pădureanca”, realizată în anul 1986, cu prilejul filmărilor pentru filmul Pădureanca, după opera lui Ioan Slavici cu același nume.
„În anul 1986 s-a turnat pe meleagurile noastre filmul “Pădureanca”, iar dacă vă mai aduceţi aminte, în 1957 un alt film a fost turnat la Arad, pelicula “Străinul”, apoi, mai târziu filmul “Pe aici nu se trece”. Comuna Şiria a contribuit şi la realizarea efectivă a filmului “Pădureanca” prin participarea unui localnic ca actor în acest film, prin participarea formaţiei de dansuri de la Căminul cultural de aici, prin participarea etnomuzicologului Ioan T. Florea, care a contribuit pe partea muzicală. Pentru filmul “Pădureanca” am participat alături de alţi colegi la echipa de imagine care a făcut parte din marea echipă de filmare a acestei pelicule şi cu acea ocazie am realizat o serie de fotografii şi un film despre felul cum se face un film. Probabil că la următoarea ediţie a acestui Festival o să am plăcerea să vă prezint acel film, acum invitându-vă să vă delectaţi cu aceste fotografii care sunt o mărturie în timp, la fel cum “Pădureanca” reprezintă o mărturie în timp despre geniul autorului acestui roman – şirianul Ioan Slavici”, a declarat Virgiliu Jireghie, artist fotograf.
Cristina Coleștean

print