mantuireIată o întrebare care ar trebui să ne preocupe pe fiecare personal că să-i găsim răspunsul adevărat. Pentru a găsi însă răspunsul adevărat cu privire la această problemă a mântuirii, trebuie să înţelegem defapt ce este mântuirea sau ce înseamnă să fi mântuit. Trebuie să prezentăm însă un lucru care ne ajută să înţelegem care este secretul mântuirii şi anume: Mântuirea nu are nimic cu religia în care te-ai născut sau ai primit-o de la părinţi, bunici sau străbunici. Nu are nimic în comun nici măcar cu închinarea pe care o practicăm într-o anumită biserică şi regulile pe care ni le impune biserica pe care o frecventam fie ea de orice fel: catolică, baptistă, penticostală, adventista, ortodoxă, etc. Când Domnul Isus vindeca bolnavii care veneau la El în timpul misiunii Sale Mesianice pe pământ, a zis unuia dintre ei pe care l-a vindecat: „Credinţa ta te-a mântuit! Du-te în pace!” cu

toate acestea, expresia în sine „te-a mântuit” ne rezolva problema mântuirii aşa cum a prevăzut-o Dumnezeu în planul Său. Această expresie avea sensul de SALVARE din situaţia de boala în care se afla cel bolnav în cauză. Adevăratul sens al înţelegerii acestei mântuiri este cel pe care ni-l oferă Sfânta Scriptură. În traducerea originală a Noului Testament din limba greacă, această problemă a mântuirii comporta în sine două procese la care este supus orice om care ascultă de Evanghelia lui Isus Hristos şi anume:
1. Eliberarea de sub puterea păcatului şi
2. Punerea în poziţia oferită de harul lui Dumnezeu (copil sau fiu de Dumnezeu, mântuit sau moştenitor al vieţii veşnice împreună cu Dumnezeu)
Dar să le luăm pe rând şi să le analizăm pe fiecare în parte.
1. În ce constă eliberarea de sub puterea păcatului şi cum se realizează în viaţa unui om?
Toţi oamenii au tendinţe de a nu recunoaşte că sunt păcătoşi spunând: „N-am spart casa nimănui, n-am dat foc la casa nimănui sau n-am dat în cap la nimeni” şi ca urmare nu au de ce să se căiască sau să se pocăiască. Dumnezeu spune de altfel despre toţi oamenii la fel. „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi sunt nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele.” Romani capitolul 3 versetele 12-23. Datorită acestui fapt, Dumnezeu a intervenit prin dragostea Lui faţă de omul pe care l-a creat cu Mâna Sa trimiţând pe Fiul Său Isus Hristos să ia asupra Lui păcatele întregii lumi, murind la Golgota pe cruce în locul nostru al tuturor. Şi astfel să credem că dacă acceptăm faptul că suntem păcătoşi şi ne mărturisim păcatele renunţând la ele şi la viaţa trăită fără Dumnezeu, vom primi iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu prin credinţa în Evanghelie. Acest proces se numeşte pentru că are loc înnoirea gândirii şi renunţarea la trăirea în păcat. Sfânta Scriptură spune cele vechi s-au dus. Iată că toate lucrurile s-au făcut noi, pentru că primim o minte nouă, o dorinţă nouă de a cerceta Sfânta Scriptură şi o nouă frică de a mai trăi în păcat ca să nu îl mâniem pe Dumnezeu. Experimentând astfel acest proces al pocăinţei sângele Lui Isus Hristos ne iartă păcatele, ne eliberează de sub puterea păcatului şi ne curăţeşte de orice nelegiuire. (1 Ioan, capitolul 1, versetul9)
Toate aceste beneficii nu le dobândim prin credinţa naturală cu care ne-am născut sau au avut-o şi strămoşii noştrii. Modelul acesta de credinţă, nu foloseşte la nimic pentru că nu are putere să schimbe nimic în viaţa omului, ci dă doar din când în când linişte temporară a conştiinţei omului, făcându-l să-şi aducă câteodată aminte de Dumnzeu. În schimb, ceea ce ne ajută să beneficiem de eliberarea de sub puterea păcatului şi să primim o poziţie nouă în Hristos este credinţa care se naşte numai prin auzirea cuvântului Evangheliei. Această credinţă este numită Darul Lui Dumnezeu pentru că ea se formează în urma auzirii Cuvântului Lui Dumnezeu (Romani capitolul 10 versetul 17). Garanţia mântuirii ne este oferită nu de un om sau un sistem religios, ci de Însuşi Dumnezeu prin credinţă care implică în mod cert voinţa noastră. Biblia spune: „ Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplăteşte pe cel ce-L căuta” Evrei capitolul 11, versetul 6. Astfel se schimbă modul nostru de viaţă pe care l-am trăit fără Dumnezeu într-unul de pace şi bucurie, alături de cei mântuiţi, nelipsind de la Casa Domnului. Biblia spune: „De aceea se miră ei că nu mai alergaţi la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Lui Dumnezeu care judecă vii şi morţii.” 1 Petru, capitolul 4, versetul 4-5. „ Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfânta, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.” Iuda, versetele 20,21.
2. Cel de-al doilea proces care contribuie la garantarea mântuirii fiecărui om, care acceptă primul proces de eliberare de sub puterea păcatului, este punerea în poziţia oferită de harul Lui Dumnezeu. Aceasta ne dă dreptul să-i spunem Lui Dumnezeu „Tată” şi totodată şi dreptul la moştenire împreună cu Dumnezeu. Romani capitolul 8, veresetul 13-15. Ea ne este garantată de Sfânta Scriptură când zice: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan, capitolul 2, versetele 1-2.
Un alt beneficiu oferit de Harul Lui Dumnezeu este faptul că avem peste tot fraţi şi surori aici pe pământ iar dincolo avem viaţa veşnică. Ucenicii l-au întrebat într-o zi pe Domnul Isus zicând: “Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Isus le-a răspuns: “Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, său tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.” Matei, capitolul 19, versetele 27-29.
Dumnezeu deasemenea scrie numele celor mântuiţi în Cartea Vieţii Mielului, ca răsplată a credincioşiei lor. Apocalipsa, capitolul 20, versetul 15.
În final un alt beneficiu oferit de harul Lui Dumnezeu este păzirea de necazul cel mare care are să vină peste toţi locuitorii pământului şi aşezarea că stâlp în Templul Lui Dumnezeu în ceruri.
Iubite cititor, gândeşte-te bine la poziţia ta pe care o ai în prezent şi preocupându-te de problema mântuirii vieţii tale personale, ia-ţi o decizie nouă de a te împăca cu Dumnezeu astăzi deoarece mâine nu se ştie ce va fi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Articol semnat de responsabilui bisericii penticostale „Maranata” Siria,
Covaci Gheorghe

print