Marţi, 24 ianuarie a.c., la orele dimineţii, sute de arădeni au sărbătorit Unirea Principatelor, pe platoul din faţa Palatului Administrativ. Anul acesta se împlinesc 158 de ani de când a avut loc acest important eveniment din istoria poporului nostru. La aceste manifestări comemorative, alături de oficialităţile locale şi centrale, reprezentanţi ai armatei,  ai instituţiilor arădene locale şi a numeroşi cetăţeni, a participat Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care, după ce a avut loc intonarea Imnului de Stat, în fruntea unui sobor de preoţi a oficiat slujba de Te Deum şi a rostit o alocuţiune în care a subliniat importanţa acestei zile naţionale pentru istoria şi viaţa poporului nostru român. Alocuţiuni au fost rostite şi de către alţi oficiali prezenţi.

La finalul ceremonialului, cei prezenți au dansat celebra horă a unirii. Anul acesta, de față la eveniment au fost și oficiali din China, prezenți în Arad pentru spectacolul Academiei de Dans din Beijing ce va avea loc în această seară începând cu ora 19:00, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Oficialii chinezi au fost plăcut impresionați de tot ceea ce au văzut pentru prima oară în viața lor.

Protos. Iustin Popovici

Câteva repere istorice

Ziua de 24 ianuarie, are o însemnătate aparte pentru poporul nostru, este ziua în care s-au pus bazele dezvoltării moderne a Statului. Conform site-ului: www.istorie-pe-scurt.ro, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în 24 ianuarie 1859, domnitor al Țării Românești, după ce pe 5 ianuarie fusese numit domnitor și pe tronul Moldovei. Aveau să mai treacă trei ani și o sumedenie de acțiuni până când să aibe loc desăvârșirea Unirii.

Lupta pe plan intern și extern

După anul 1859, conform aceluiași site, a început, odată, „războiul” diplomatic extern, deoarece Europa a fost pusă în fața faptului împlinit prin numirea aceleiași persoane peste Moldova și Țara Românească, dar și o luptă internă pentru unificarea instituțiilor. Imperiul Otoman nu vedea cu ochi buni ce se întâmpla la nord de granițele lor. Totuși, în anul 1860, Al. I. Cuza avea să fie primit cu onorurile unui personaj de talie europeană de către sultanul Abdul-Medgid care l-a apreciat pe domnitorul român deoarece a dat dovadă de „tact, stăpânire de sine, precum și dibăcie”. Vizita lui Al. I. Cuza la Constantinopol a însemnat un succes personal, menit a îmbunătăţi raporturile româno-otomane.

Unirea definitivă a Principatelor

Pe plan intern se iau măsuri pentru desăvârșirea unirii administrative. Două Adunări, două guverne, două capitale departe una de alta – la Iași și București, făceau funcționarea statului dificilă și costisitoare. Comunicarea între capitale era dificilă, drumurile lăsau de dorit și nu exista cale ferată. La 11 decembrie 1861 Cuza anunță oficial realizarea Unirii depline pe plan administrativ. Se convocau Adunările la București. Pe 22 ianuarie se alcătuiește primul guvern unic sub conducerea lui Barbu Catargiu. O zi foarte importantă este cea de 24 ianuarie 1862, când are loc prima ședință a Adunării unice. Cuza spune că „Poarta și Marile Puteri au venit să recunoască unirea ministerelor și Adunării”. Domnitorul este credincios misiunii sale și proclamă: „Unirea definitivă a Principatelor! Puterea suzerană și puterile garante nu vor cugeta a desființa în viitor Unirea ce au recunoscut-o atât de necesară pentru fericirea Principatelor, deoarece Unirea este singura stare politică ce poate să asigure viitorul nostru și să ne permită de a da țării organizarea ce o așteaptă de atâta timp”. Pe linia afirmării autonomiei se înscrie şi încercarea de a impune în actele oficiale, începând cu 24 ianuarie 1862, titulatura de România în loc de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”. Tot acum, capitala, care până atunci era la Iași, a fost mutată la București.

print