de Eleonora Oprea

Astăzi stau, privesc în zare,

Şi mie dor, atît de dor,                                                       

Să mă-ntorc în a mea vale,

Unde cresc atîtea flori.

Închid ochii plini de lacrimi,

Satu-n vale îl zăresc,

Şi pe uliţi prăfuite,

Într-un vis frumos mă pierd.

Iară sunt copil de-o şchioapă,

Cu codiţe împletite,

Sunt desculţă şi pe prispă,

Cresc muşcate înflorite.

Mîţa toarce şi s-alintă,

Iar sub nucul din ogradă,

Grivei latră şi se-nvîrte

Mînios pe după coadă.

Mama ne frămîntă pită,

Cu năframa fruntea-şi şterge.

Pruncu s-a trezit în leagăn,

Eu mă duc să-i dau de veste.

Vine tata de la coasă,

Mîndru-i şede cu colop.

Iute eu îi sar în braţă,

El mă ţucă cu mult foc.

Seara se lasă pe vale,

Adunîndu-ne  prin casă,

Ne-nchinăm şi cu iubire,

Ne-aşezăm cu toţi la masă.

Un sărut cald pe-a mea frunte,

Mă trezeşte din visare.

Bărbatu cu drag îmi spune,

Pruncii, s-or dus la culcare.

Hai nevastă să ne ducem,

Să ne odihnim şi noi,

Mâine-n zori plecăm la ţară,

În valea plină cu flori.

print